joi, 4 iunie 2009

Nostalgie


Indiferent cât de departe aş pleca de acasă, gândul mi se întoarce, de fiecare dată, la Dunăre. Aici îmi găsesc liniştea, aici îmi plâng durerile, aici trăiesc bucuriile altfel, la intensitate dublă. Aici s-au consumat multe dintre iubirile mele şi tot aici ajung, invariabil, de câte ori revin acasă. Dunărea e minunea mea. Şi, încă, e gratis.

3 comentarii: