vineri, 28 mai 2010

Oameni buni, oameni răi

Discutam deunăzi cu iubita despre oameni, calităţi, defecte, trăsături de caracter, lucruri care ne fac să ne iubim sau să ne urâm.

Deşi poate părea simplist, în opinia mea oamenii se împart în două categorii distincte: oameni fundamental buni şi oameni fundamental răi. Nu sunt nicio clipă atât de naivă încât să cred că nu există nuanţe, că totul e alb sau negru, nu. Ştiu că toţi putem avea momente de răutate, că până şi cel mai bun dintre oameni poate deveni, în anumite condiţii, măcar răutăcios. Şi totuşi, din partea mea de lume, lucrurile se văd cam aşa: oamenii fundamental răi se pot preface că sunt buni, dar, în condiţii de extremă tensiune nervoasă, în situaţii limită, de viaţă şi de moarte, răutatea din ei va ieşi mereu la suprafaţă. Ei sunt aceia în care, cum spuneau bunicii, nu poţi pune bază, la o adică. Oamenii fundamental buni pot fi răi, ocazional (nimeni nu e înger, până la urmă), dar, puşi la proba de foc a unui necaz, a unei circumstanţe speciale, îţi vor fi mereu alături. Oamenii fundamental buni sunt aceia pe care merită să-i iubeşti o viaţă întreagă, sunt cei cu care "faci casă", cum spunea bunica, sunt oamenii care te ceartă cu toată gura atunci când îi dezamăgeşti, dar care se vor lua de gât cu medicii de la Urgenţe, în miez de noapte, dacă nu-ţi scade febra după prima injecţie. În viaţa mea de până acum, am avut norocul să întâlnesc asemenea persoane: majoritatea îmi sunt încă aproape. Iar pe una, dacă am să pot s-o iubesc îndeajuns, sper s-o păstrez lângă mine mereu.  

9 comentarii:

  1. bine, dar ce te faci daca mergi si pe principiul ca totul e relativ, implicit si "binele" si "raul"?

    RăspundețiȘtergere
  2. Foarte frumos spus, ai mare dreptate

    RăspundețiȘtergere
  3. Am si spus ca nimic nu e absolut, exista nuante in toate lucrurile. Dar raman la parerea mea, un om rau nu va fi bun decat daca asta ii serveste interesele...

    RăspundețiȘtergere
  4. Frumos spus ca oamenii fundamentali buni......sunt oamenii care te ceartă cu toată gura atunci când îi dezamăgeşti!Normal o fac din dragoste.
    Un numar destul de mare de persoane fug de astfel de persoane si ma tem ca nu prea avem ochi ca sa-i vedem si ne indreptam catre oamenii fundamentali rai cu usurinta.De fapt numim raul bun si bunul rau!

    RăspundețiȘtergere
  5. In ceea ce ma priveste, daca imi esti prieten, trebuie sa ai curajul de a-mi spune adevarul in fata, mai ales atunci cand stii ca o sa ma doara!

    RăspundețiȘtergere
  6. SinChronic: În principiu, şi eu cred la fel: buni sau răi, cu arama dată pe faţă în momente extreme, dar treaba cu răul e mai complexă parcă şi oscilez în neştire între varianta asta şi una cumva simplificată, auzită de la un bătrânel antipatic: "Să ştii de la mine că nu există bun sau rău, există numai interese!"...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Parcă nu vreau să cred că nu există binele, ca idee, măcar. Am cunoscut, în viața mea, și oameni buni, care nu aveau niciun interes, cel puțin în ceea ce mă privește, să fie așa. Dar poate că am fost eu norocoasă, cine știe?

      Ștergere
    2. Ba există, există cu siguranţă. Am întâlnit şi eu câţiva. Nu-mi dau seama dacă e vorba de noroc. Ce e, mai exact, norocul?... Am cunoscuţi care-s convinşi că e vorba de ce reuşeşti să atragi prin modul în care gândeşti, ştiu şi eu?!? (dacă ar fi aşa, ei nu s-ar afla pe lângă mine şi nici nu m-ar scoate din minţi cu filosofii care le justifică tarele :-) ). Pentru varianta lui, bătrânelul a primit atunci o replică aspră... şi mă oftic îngrozitor când mă mai dezamăgeşte câte unul şi nu pot să-i găsesc altă justificare la răutatea respectivă decât exact ce-mi zicea acela: interesul!

      Ștergere
  7. Atâtea dezamăgiri, tot atâtea lecții învățate. Cred că, până la urmă, contează cu ce plecăm din aceste întâlniri neplăcute. Prefer să cred că orice interes, mai devreme sau mai târziu, iese la suprafață și rămânem împrejur cu oamenii care ne merită.

    RăspundețiȘtergere