duminică, 2 mai 2010
Ce ţie nu-ţi place...
Mi-e ruşine cu mine. Asta nu mi s-a mai întâmplat demult, iar sentimentul e cu atât mai copleşitor. Am reuşit să terorizez omul pe care-l iubesc cel mai mult exact în modul care-mi displace mie cel mai mult. Nu credeam că asta o să mi se întâmple, chiar nu credeam! Poate că sunt prea dependentă de programe şi programări, poate că termenele limită pe care mi le autoimpun din motive obiective m-au transformat într-un robot incapabil să se abată de la date, ore etc. Naiba ştie! Cert este că m-am transformat în iedera otrăvitoare pe care o pomeneam mai demult. Şi acum mă străduiesc s-o tai de la rădăcină. Şi să plantez nişte glicină în loc :)
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
uneori, anumite chestii sunt "normale". pe bune:)
RăspundețiȘtergereda, poate ai dreptate, dar faptul ca imi fac autocritica ma ajuta sa ma corectez... si asta e normal :)
RăspundețiȘtergere:P ma fascina pe mine teribil faza asta cu "autocritica"...adica demult tare de tot, cand inca nu stiam ce presupune. suna foarte "exotic", si nu-mi dadeam seama ce vrea sa insemne. ei, dar asta deja e alta poveste:)
RăspundețiȘtergere:) inca de cand am stiut ce inseamna mi-a fost mereu tare greu sa o fac... dar stiu ca e un lucru bun, te ajuta sa-ti identifici greselile si sa le corectezi. Asta daca o faci cu tot sufletul :)
RăspundețiȘtergerezâmbeşte:P ai un premiu d l mine:)
RăspundețiȘtergerepremiu :)? ce premiu? unde premiu? de ce premiu? who, me :))?
RăspundețiȘtergere