duminică, 2 mai 2010

Ce ţie nu-ţi place...

Mi-e ruşine cu mine. Asta nu mi s-a mai întâmplat demult, iar sentimentul e cu atât mai copleşitor. Am reuşit să terorizez omul pe care-l iubesc cel mai mult exact în modul care-mi displace mie cel mai mult. Nu credeam că asta o să mi se întâmple, chiar nu credeam! Poate că sunt prea dependentă de programe şi programări, poate că termenele limită pe care mi le autoimpun din motive obiective m-au transformat într-un robot incapabil să se abată de la date, ore etc. Naiba ştie! Cert este că m-am transformat în iedera otrăvitoare pe care o pomeneam mai demult. Şi acum mă străduiesc s-o tai de la rădăcină. Şi să plantez nişte glicină în loc :)

6 comentarii:

  1. uneori, anumite chestii sunt "normale". pe bune:)

    RăspundețiȘtergere
  2. da, poate ai dreptate, dar faptul ca imi fac autocritica ma ajuta sa ma corectez... si asta e normal :)

    RăspundețiȘtergere
  3. :P ma fascina pe mine teribil faza asta cu "autocritica"...adica demult tare de tot, cand inca nu stiam ce presupune. suna foarte "exotic", si nu-mi dadeam seama ce vrea sa insemne. ei, dar asta deja e alta poveste:)

    RăspundețiȘtergere
  4. :) inca de cand am stiut ce inseamna mi-a fost mereu tare greu sa o fac... dar stiu ca e un lucru bun, te ajuta sa-ti identifici greselile si sa le corectezi. Asta daca o faci cu tot sufletul :)

    RăspundețiȘtergere
  5. zâmbeşte:P ai un premiu d l mine:)

    RăspundețiȘtergere
  6. premiu :)? ce premiu? unde premiu? de ce premiu? who, me :))?

    RăspundețiȘtergere