E o glumă, evident :) Nu mi-e frică să dorm singură, deşi nu pot să spun că îmi face plăcere :). Dar am şi eu lucrurile mele de care mă tem şi, preluând leapşa de la Camelia, n-am putut să nu pic pe gânduri. Asta fiindcă, beneficiul vârstei probabil, de unele temeri am scăpat. De altele, evident, nu... Aşa că, să vedem de ce îmi este frică.
1. Am oroare de fluturi. Adică îmi place să-i privesc, dar să nu se apropie de mine, nu le suport atingerea!
2. Mi-e frică de insectele înţepăcioase, gen albine şi viespii. Cu gândacii am o relaţie care fluctuează: dacă sunt la mine în cameră, mă isterizez, dar nu ţip, doar îi omor. Uneori, însă, îi las, pur şi simplu, să plece. Am învăţat că urcatul în vârful patului nu-i alungă. Oricum, nu mi-e frică de ei, mai degrabă o scârbă imensă. Şi, da, m-a dus cineva la "Infanteria stelară" şi, de atunci, insectele nu mai sunt la fel :)
3. Mi-e frică de foc. O frică iraţională, până la un punct, dar explicabilă prin simplu fapt că sunt incapabilă să folosesc aragazul fără să mă ard. Şi sunt o bucătăreasă încăpăţânată, chiar dacă nu neapărat foarte bună:)! Oricum, mi-e frică şi de flacăra brichetei şi de chibrituri, care mereu ard mai repede decât credeam.
eu n-am treaba cu focul, cu toate ca am reusit de cateva ori sa-mi ard sprancenele la aragaz (plus cate o suvita ratacita de par:P)
RăspundețiȘtergeremda, aprinsul tigarii de la aragaz e un sport extrem :) extrem de periculos, cel putin :)!
RăspundețiȘtergere