marți, 20 martie 2012

Niciodată

Cică să nu spui niciodată, niciodată. O fi. Nu știu. Un lucru știu, și anume că viața e surprinzătoare. De câte ori ai sentimentul că le-ai trăit și le știi pe toate, îți mai dă o palmă peste față, să-ți aducă aminte că de fapt ești o furnică, insignifiantă în efortul tău de a-ți croi destinul prin muncă. Insignifiantă în zbaterea ta de-a fi corectă, de-a nu lovi, de a nu te lăsa lovită. 
Se mai spune că Dumnezeu îți dă exact atâta cât poți duce. Pe principiul ăsta, cred că trebuia să fiu cămilă. Pentru că exact atunci când mă obișnuiesc măcar puțin cu o greutate, mă trezesc încovoiată de una și mai mare. Nu mă plâng. De regulă nu o fac. Înghit și merg mai departe. Până când, nu știu. Nu știu nici măcar până unde. Tot ce știu este că iubesc viața. Și oamenii, în ciuda loviturilor pe care le iau și de la una, și de la ceilalți. Iubesc viața cu o determinare și cu o forță pe care mulți mi le invidiază. Nu sunt mereu puternică. Cad. Dar mă ridic. Și primăvara care tocmai se chinuie să sosească e un motiv bun de optimism. Singurul. Dar, cine știe, poate face muguri.

miercuri, 14 martie 2012

Un drog


Față-n față cu ea simțurile explodează. Inspiri din nou drogul, fără de care nici nu-ți poți imagina să trăiești. Decizi. Mai bine să iubești, decât să te lași călcat în picioare de propria iubire. Oare cum se poate numi această febră de mii și mii de grade, care te stăpânește? Slăbiciune? - spune maestrul Alifantis despre femei. Și poți să-l contrazici? Eu nu.

luni, 12 martie 2012

Sometimes, my best is just not good enough

Câteodată, am sentimentul inutilității. De parcă oricât de mult m-aș strădui, my best is simply not good enough. Nici măcar nu mă lamentez, e doar o constatare. Și o durere mai veche. La sfârșitul zilei, nu știu dacă deciziile mele au fost cele bune, nici dacă am cumpănit bine lucrurile. Uneori, rămân doar cu senzația că puteam mai mult și că nu am fost în stare să mă adun la timp, să-mi regrupez forțele. Alteori, sunt doar hipersensibilă. Cine mă știe, cunoaște:). În final, contează ce lăsăm în urmă. Un om, o idee, un pom. La viața mea, am plantat copaci și am semănat idei. Nu știu dacă e destul. Dar încă mă lupt cu mine să nu fac umbră pământului degeaba.

joi, 8 martie 2012

La mulți ani, frumoaselor!

Asta e o urare pentru toate femeile pe care le cunosc, pentru prietenele sufletului meu, dar nu numai pentru ele. Un gând tuturor femeilor puternice și frumoase, tuturor femeilor care acum trec prin încercări grele, tuturor celor care suferă, dar și celor care sunt fericite. Să vină primăvara cu și pentru voi, fetelor! La mulți ani!

marți, 6 martie 2012

Dorințe

Uneori, o seară cu dialoguri și melodii e de ajuns. Cu atât, poate să-ți fie bine iar. Sau aproape. Fericirea e alcătuită din lucruri mărunte, așa cică. Poate, zic, dar măcar să fie mici și dese:).
Azi am dorințe: o căsuță nouă cuiva, o rochie nouă, altcuiva, multă sănătate știu eu cui, spor la învățat unui departe plecat purtător de mărțișor. Și mie, un pic de noroc.