miercuri, 25 iulie 2012

Fericirea de zi cu zi

Fericirea stă și în lucrurile mici. Într-un ajutor pe care ai putut să-l dai, într-o bucurie pe care ai reușit s-o faci, într-un cadou pe care l-ai schimbat cu cineva drag. În sentimentul unor lucruri rotunde, chiar dacă nu perfecte și al unora perfecte, chiar dacă nu rotunde. Într-un zâmbet împărțit, complice. Fericirea e chiar și bucuria celorlalți, la care ești doar spectator. Există o singură condiție. Să vrei să fii fericit.

13 comentarii:

  1. True. "Să vrei să fii fericit."

    RăspundețiȘtergere
  2. Sunt perfectd e acord cu tine, imi place cum ai scris

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Merci:)iti doresc sa gasesti lucrurile marunte care sa te faca fericita. Si, de ce nu, si pe cele mari:)

      Ștergere
  3. Da, fericirea stă într-un "zâmbet împărţit, complice". Din păcate, uneori celălalt zâmbet pleacă să se odihnească. Şi uneori nici măcar nu ştii că s-a întâmplat asta. Afli aiurea şi fericirea ţi-e umbrită. Acum se lasă Umbra... În urmă cu doua zile încercam o durere surdă, ceva înăbuşit care voia să rupă lanţurile şi să dea peste mine, ceva ce n-am ştiut niciodată până acum că m-a afectat. Un început de Umbră. Aşa credeam. De fapt era acolo şi mă pândea, iar astazi mi-a spus rânjindu-mi în faţă că mai avea şi alte surprize, unele grele,... că am pierdut unul din zambetele complice. Definitiv. Refuz să cad, dar nu pot să stau în picioare... E important să vrei, dar uneori, pur şi simplu, nu merge.

    RăspundețiȘtergere
  4. Doar moartea e definitiva, inteleg eu ca despre asta este vorba... Imi pare rau, nici nu stiu cum se poate trece peste o asemenea pierdere. Curaj!

    RăspundețiȘtergere
  5. Da, despre asta e vorba... Nici eu nu ştiu cum se poate trece, deşi experienţa nu-mi lipseşte. Deocamdată mă voi duce să alerg. Mult. Până când creierul mi se va goli de gânduri / amintiri şi o să încep să simt că zbor (nu ştiu dacă ai încercat vreodată, dar e un medicament bun). Curajul nu mi-a lipsit niciodată sau poate că îmi lipseşte complet - depinde cum priveşti lucrurile.

    În fine, te rog să mă ierţi pentru comentariul străveziu, rana era proaspătă-proaspătă şi ar fi trebuit să mă stăpânesc, dar m-am gândit că în context, dincolo de mesajul direct şi de violenţa emoţiei care mă îndemna să scriu, ceea ce ai scris devenea cu atât mai important.
    Mulţumesc pentru încurajare: dacă stau bine să mă gândesc, e cea mai bună pe care am auzit-o vreodată!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Sa nu-ti ceri iertare pentru sentimente, atunci cand le recunoastem suntem vii. Si cand plangem pe cineva care nu mai este, persoana aceea e inca acolo, cu noi. Am alergat si eu. Si la propriu, si la figurat. Prima forma m-a ajutat mai mult. Si m-a mai ajutat ceva, replica lui Scarlet "Tomorrow is another day". Ai grija de tine:)

      Ștergere
    2. La propriu am fost. La propriu e cel mai bine si îmi place... Chiar mult de tot! Şi a avut un fel de efect: spun "un fel", pentru că nu pot izola efectul unui factor de efectele altora. În orice caz, nu mă pot gândi acum decât că m-am născut sub o stea norocoasă, pentru că în momentele cele mai rele, mi-a apărut mereu lumina. Şi întotdeauna de unde mă aşteptam mai puţin...

      Ah, replica asta mă urmăreşte... iar eu nu reuşesc deloc să o asimilez. Încă. Dar dacă şi tu zici că ar trebui să mă uit mai cu atenţie la ea... Am poposit printre blog-uri ca să dau satisfacţie unor prieteni, ca să învăţ şi ca să mă reinventez (nu să mă falsific (!!), ci să las la lumină alte faţete ale personalităţii mele: aş vrea să văd cum m-aş descurca cu ceilalţi dacă m-aş naşte din nou azi şi aş aduce în apărarea mea alte argumente). A reconsidera o replică pare o modalitate bună de a învăţa. Mulţumesc din nou!

      Ștergere
    3. Eu am creat blogul ca să mă descopăr. M-a ajutat. Deci mă bucur că, la rândul meu, ajut. Şi da, ai dreptate, de regulă ajutorul vine de unde ne aşteătăm mai puţin.
      Cât despre replică, ei bine, să spunem că mi-au trebuit vreo 20 de ani ca s-o asimilez şi eu:). Învăţarea e un proces continuu, cel puţin pentru înţelepţi:).

      Ștergere
  6. Foarte frumos si adevarat... de obicei lucrurile marunte in viata asta te fac cu adeverat sa fi fericit :)

    RăspundețiȘtergere
  7. sa existe oare cineva care sa respinga fericirea,mai mult, sa nu o doreasca? si totusi...desi o doresti,se incapataneaza sa stea departe...iti da tarcoale uneori,dar te ocoleste...si,desi ai citit atatea retete,constient ca unic fiind,ele nu exista,nu reusesti s-o ai decat uneori in vizita...

    RăspundețiȘtergere
  8. Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.

    RăspundețiȘtergere