sâmbătă, 3 noiembrie 2012

Receptacul pentru durere

Suferințele mele mă dor surd, înfundat, mă dor așa, ca o sâcâitoare durere incipientă de dinți. O știți, e acolo, dar e suportabilă, te împrietenești cât de cât cu ea, mai treci prin încă o zi. Suferințele altora mă dor însă acut, uneori cred că sunt un soi de rezonator pentru ele, mă umplu cu toate, mai mici, mai mari, mai justificate, mai puțin justificate, le primesc, le clasez, le analizez și încerc să le vindec. Așa sunt eu. Am încetat de multă vreme să îmi mai pun întrebări de ce și cum, pur și simplu am în mine această pornire de a-i vindeca pe alții. Sau măcar de a încerca. Ce am învățat de-a lugul anilor a fost că nu mereu merge, că sunt situații în care trebuie doar să aștepți să treacă. E ca atunci când vine un val mare și realizezi că nu-l poți sări, poți doar să te bagi cu capul la fund și să-l lași să te învăluie. 
Nu-mi place să-mi recunosc neputințele. Nu-mi place să-mi ating limitele, asta mă descurajează mereu. Pe de altă parte, realizez că în anumite privințe limitele mele sunt poate mai sus decât ale oricărui altcuiva. Că poate cer de la mine mai mult decât este omenește posibil. Că oricât de mult mi-ar plăcea să iau durerea cu mâna, uneori pur și simplu nu merge așa. Probabil și pentru că oamenii au nevoie să își trăiască suferința pe propriile picioare.

4 comentarii:

  1. 'Nu-mi place sa-mi recunosc neputinta. Nu-mi place sa-mi ating limitele...' asta ma descurajeaza acum, asta invat acum. Ma bag cu capul in val, cum zici, imi tin respiratia si... imi simt picioarele amortite...apa e prea rece am ace peste tot pe piele... Ieri, azi, maine sunt receptacul pentru durerea mea. Atat.
    W.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ideea e ca valul trece. Trebuie doar sa identificam valurile pe care nu le putem sari, care stim ca n-o sa ne poarte usor, care izbesc si-ti taie respiratia. Si pe acelea sa le lasam, temporar, sa ne infranga, ca sa putem iesi la suprafata mai puternici. Eu ma lupt cu mine insami, zilnic, pentru a reusi asta. Uneori imi iese, alteori nu. Good days, bad days. But living.

      Ștergere
    2. Stiu, numai ca atunci cand esti in mijlocul valului, apa e atat de involburata ca ti se pare o adevarata furtuna...
      E momentul ala cand constientizezi ca exista tragedii mai mari decat ale tale, dar nu te poti detasa...
      Noapte lina...
      W.

      Ștergere
    3. Ai sa poti:). constientizarea e primul pas

      Ștergere