Visele nu-s materie de bac

În fiecare an, în preajma sau în timpul examenelor naţionale, recte evaluare şi bac, mă apucă aşa, un soi de ameţeală, combinată cu nebunie, asezonată cu dezgust. Se produc, domnule, nişte chestii de te ia cu leşin, parol, mai ales dacă eşti mai simţitor din fire. 

1. Nimeni nu mai are vreun subiect de literatură la literatura română, asta la evaluare. Cică trebuie doar să ştii să te exprimi, atât. Nu tu poezie, nu tu povestiri, nu tu roman, nu nimic. Biiine. Le recomand întâistătătorilor Ministerului Educaţiei să se plimbe, în timpul anului şcolar, cu autobuzul. În orice oraş din ţară vor ei, pun pariu că situaţia e aceeaşi. Şi vor auzi la prima mână ce fel se exprimă stimabilii elevi de gimnaziu. 

2. Nimeni nu mai pică oralul la română la bac. Adică poţi fi strălucitor, bun, mediocru, treci oricum, important este să te prezinţi. Şi, tot aşa, de fac nici nu e oral la română, e un test să vadă dacă ai abilităţi de comunicare. A dracu ea, comunicarea asta, importantă s-a mai făcut, fără ea nu exişti. Nu mai contează că, de fapt, nimeni nu mai comunică nimic, până şi mesajele pe telefoane sunt predefinite, la o nevoie apeşi butonu' şi gata. 

3. La scris, indiferent de probă, subiectele e musai să fie uşurele, cam de clasa a IX-a, dacă se poate. Nu de alta, dar sunt camere, da? Nu se mai copiază, pricepurăţi? Nu zic, am învăţat şi noi, ăştia cu bacu' serios, dat cu măcar un deceniu în urmă, o grămadă de chestii inutile, dar pe onoarea mea că acum nu văd vreo schimbare în bine. Adică, sincer, studenţii de anul I la absolut orice vreţi voi nu prea ştiu nici măcar să scrie o cerere, nu mai vorbesc de referate, lucrări ştiinţifice şi chestii din astea plicti(coase).

Nici măcar nu mai e vreo diferenţă reală între ăi de intră la liceu şi ăi de nu, între ăi de iau bacul şi ăi de nici nu se duc să-l dea. Şi unii, şi ceilalţi, sunt nişte ignoranţi. Învaţă superficial, pentru notă, uită pe urmă în viteză, fac de toate, dar nu aprofundează nimic, se înscriu - ăia cu bacul - la zece facultăţi, numai să intre undeva, nu se zbat să prindă un loc unde chiar îşi doresc. Probabil pentru că, de fapt, nici nu-şi mai doresc nimic. Visele nu-s materie de bac.

Regrete că nu

Un amic m-a întrebat, recent, care sunt cele mai importante cinci lucruri pe care regret că nu le-am făcut, la un moment dat, în viaţa mea. Dumnezeule, grea întrebare! Să vedem, totuşi, cum ies basma curată.
1. Am avut ocazia să fac dragoste cu o femeie şi un bărbat în acelaşi timp şi am refuzat.
2. N-am ales cum trebuie prima facultate.
3. Am spus nu unei promovări fiindcă ar fi presupus să lucrez mult prea aproape de o fostă iubire.
4. N-am plecat o lună cu bicicleta prin Europa.
5. Nu le-am spus membrilor familiei mele nimic despre orientarea mea sexuală.

Evident, cu excepţia punctelor 2 şi 3, asupra cărora nu am cum să revin, restul regretelor mele, dacă pot fi astfel etichetate, ar putea să fie şterse, la un moment dat. Dincolo de asta, exerciţiul în sine s-a dovedit interesant, fiindcă am aflat că nu regret foarte multe lucruri pe care nu le-am făcut. Şi aproape nimic din ceea ce am făcut, dar asta e o altă poveste. Întrucât nu m-am prins eu cum funcţionează lepşele, dacă există vreun cititor interesat, să se considere provocat!