Ieri, pe bulevard, o fetiță un pic tristă privea pe fereastră. Poate o chinuia vreo viroză, poate pur și simplu o plictiseau adulții, reuniți la o șuetă unde nu erau alți copii. Sau poate, așa cum mi se întâmpla mie pe vremuri, era prea matură pentru jocurile celorlalți. I-am zâmbit, scurt, din colțul gurii, mi-a răspuns, timid, din colțurile ochilor. Afară, toamna își spulbera liniștită frunzele galbene.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu