Am aflat din calendar şi de la Ada, deşi ştiam, dar nu voiam să ştiu, că a venit toamna. Şi cu toate că la mine în suflet e încă vară, mă pregătesc şi eu de toamna ce va veni, aşternând pe hârtia virtuală câteva gânduri.
Toamna se trezeşte la ecoul fiecărei ploi. Îşi scutură pletele bogate, mirosind a gutui coapte şi must, îmbracă strai ales, feerie singulară de galben-stacojiu şi porneşte la vânătoare. Undeva, la capătul lunii octombrie, i-a scăpat o pată de verde ce musai trebuie pictată. Şugubeaţă, toamna spulberă în drum covoarele de frunze, reunind în vârtejuri neaşteptate praful, capacele de ghindă şi câteva buburuze amorţite de frig, care-au uitat să zboare. Într-o rarişte, se opreşte să admire cerbii, copiii ei de suflet, în plin sezon de boncăluit. Pădurea răsună de zgomotul sec al coarnelor lovite, de mugete, de freamăt de frunze răscolite din copită. Dar toamna n-are timp prea mult. O seamă de treburi o aşteaptă încă. Sf. Dumitru vrea să coboare oile la iernat, iar crăiasa trebuie să le vadă pe toate, să le menească iarnă uşoară şi miei mulţi în primăvară. Vinul încă tânăr aşteaptă, în butoaiele rânduite cu grijă, atingerea ei. Trebuie să prindă curaj, vână bărbătească, fiindcă are înainte o iarnă grea.
În cămară, borcanele pântecoase cu dulceaţă vor binecuvântare, să nu prindă mucegai şi să aibă siropul clar şi bine legat. Murăturile, înghesuite în bidoane, stau la taifas aşteptând să sufle toamna peste ele, să se acrească şi să se întărească aşa cum se cuvine, pentru a întovărăşi, de sărbători, porcul cel gras sau pastrama de oaie. Are treburi multe toamna şi unde mai pui că lâna oilor proaspăt întoarse în saivan aşteaptă să fie toarsă şi firul ei menit în pulovere groase, bătute, bune pentru gerul surorii ei mai mari. Noroc însă că, din când în când, o ploaie mai vine şi-i lasă răgaz de somn netulburat. Cum aşa, nu ştiaţi că de-asta plouă mult, să aibă Toamna timp de odihnă?
Toamna se trezeşte la ecoul fiecărei ploi. Îşi scutură pletele bogate, mirosind a gutui coapte şi must, îmbracă strai ales, feerie singulară de galben-stacojiu şi porneşte la vânătoare. Undeva, la capătul lunii octombrie, i-a scăpat o pată de verde ce musai trebuie pictată. Şugubeaţă, toamna spulberă în drum covoarele de frunze, reunind în vârtejuri neaşteptate praful, capacele de ghindă şi câteva buburuze amorţite de frig, care-au uitat să zboare. Într-o rarişte, se opreşte să admire cerbii, copiii ei de suflet, în plin sezon de boncăluit. Pădurea răsună de zgomotul sec al coarnelor lovite, de mugete, de freamăt de frunze răscolite din copită. Dar toamna n-are timp prea mult. O seamă de treburi o aşteaptă încă. Sf. Dumitru vrea să coboare oile la iernat, iar crăiasa trebuie să le vadă pe toate, să le menească iarnă uşoară şi miei mulţi în primăvară. Vinul încă tânăr aşteaptă, în butoaiele rânduite cu grijă, atingerea ei. Trebuie să prindă curaj, vână bărbătească, fiindcă are înainte o iarnă grea.
În cămară, borcanele pântecoase cu dulceaţă vor binecuvântare, să nu prindă mucegai şi să aibă siropul clar şi bine legat. Murăturile, înghesuite în bidoane, stau la taifas aşteptând să sufle toamna peste ele, să se acrească şi să se întărească aşa cum se cuvine, pentru a întovărăşi, de sărbători, porcul cel gras sau pastrama de oaie. Are treburi multe toamna şi unde mai pui că lâna oilor proaspăt întoarse în saivan aşteaptă să fie toarsă şi firul ei menit în pulovere groase, bătute, bune pentru gerul surorii ei mai mari. Noroc însă că, din când în când, o ploaie mai vine şi-i lasă răgaz de somn netulburat. Cum aşa, nu ştiaţi că de-asta plouă mult, să aibă Toamna timp de odihnă?
Mi-au placut mult randurile tale... :) frumos scris!
RăspundețiȘtergereMerci, Ada! Eu sper totusi ca vara sa mai stea un pic, pe un colt de strada macar :)
RăspundețiȘtergereDa, fain anotimp toamna... Si mie mi-e anotimpul cel mai drag. Toamna se linistesc toate. Toamna am început întotdeauna lucruri noi. Toamna trecutã l-am cerut pe iubi în cãsãtorie. Toamna ne cãsãtorim. Toamna mã minunez de ciuburile de rate din tufisurile fluviului. Si tot toamna mã uit cu dor dupã ele cum se duc. Si poate cã toamna-i chiar mai fainã decât Crãciunul si decât pãresimile.
RăspundețiȘtergereGeorge, merci pentru toate comentariile tale:)! Au fost publicate, inclusiv cel la gandurile Leopoldinei Balanuta. Nu reuseai fiindca mie mi-a fost rau ieri si nu am putut modera comentariile... Merci ca ma citesti, sper s-o pot face si eu curand si, cel mai important, nunta frumoasa tie si lui iubi (in primul tau comentariu, cel la Metallica, nu pricepusem ca iubi e el, nu ea, sorry de confuzie)!
RăspundețiȘtergere