Love is

There is love in every sandwich and the reminder to eat every four hours. Now, even my body knows the schedule. There is love in the waiting for me and never complaining, although I know I am so terribly late sometimes. There is love in the patience, especially considering I am the patient one, not you. I feel so loved, so grateful, so peacefully blessed to be surrounded by care and understanding. And I smile to the knowledge that you will be pissed at me for writing this instead of calling to hear your voice. But maybe you won't be. Because you know there is love in every of these words.

E timpul să vii acasă

Mi-e dor de vacanţă, de soare, de mare, de tine. Mi-e dor să nu mă mai îngrijorez pentru nimic. Măcar o zi vreau, măcar un răgaz de o oră între două veşti rele. Mi-e dor să alergăm după câine prin parc şi să râdem în hohote, să spui că plăcinta mea nu se poate mânca, dar să mănânci, totuşi, jumătate de bucată, de dragul meu. Mi-e dor să-mi critici cafeaua şi să te strâmbi, dar să mai ceri o ceaşcă. Mi-e dor să nu mai sune ceasul a plecare şi să nu mă mai tem pentru orice lucru pe care nu-l pot controla şi care oricum se întâmplă dacă e să se întâmple. Am renunţat să mai cred că voi fi vreodată atât de înţeleaptă încât să nu mă mai tem pentru mâine, dar mâine sună parcă mult mai puţin înfricoşător cu tine în el. 

Nu mai vreau lucruri. De fapt, mi-ai promis că mă ajuţi să mai renunţ la unele dintre cele pe care deja le am şi asta mă eliberează de greutatea deciziei proprii. Vreau amintiri comune, vreau chestii împărţite, oricât de banale ar fi ele - de-abia aştept baloanele de săpun cu forme :) şi mai vreau să plouă liniştit, ca azi, dar să putem să ne bem cafeaua pe balcon, ferind-o de labele din ce în ce mai mari ale periculosului nostru copil cu blană. E timpul să vii acasă. Şi să stai.

You and I

two hearts

yours and mine

they make the music of the spheres

only the two of us can hear

two souls

yours and mine

intricatedly intertwined

we don not really know where one begins

because the other never seems to end

two minds

yours and mine

so thoughtfully alike and yet apart

reasoning and yelling at one's heart

not to love the other, it’s not fine

but we still do

because the mind

is nothing with no heart to write

the destiny’s intent or might.

Wish you were here

Nu ştiu nici măcar dacă iubirea mea e de ajuns. Să te ţină lângă mine, să străbată mările, să depăşească munţii. Ştiu doar că ajunge la tine fiindcă, atunci când o simţi, îmi zâmbeşti. Iar când îmi zâmbeşti, mi se deschide lumea întreagă, nimeni şi nimic nu îmi mai stă în cale, toate puterile cerului şi pământului nu m-ar ţine departe. Am învăţat că, de fapt, te ţine lângă mine faptul că mă iubeşti tu. Iar asta e într-adevăr o binecuvântare. Dimineţile în care te aud sunt mereu albe, chiar dacă nopţile n-au fost. Dimineţile în care te ating sunt mereu roz, mai ales dacă nopţile au fost albe. Nu pot să-ţi cer mai mult decât pot să-ţi dau, dar cu siguranţă nu pot accepta mai puţin. Asta m-ai învăţat tu, că am dreptul la fericire la fel cum am dreptul la respiraţie. Şi că, pentru a fi fericită, trebuie să fiu iubită atât de mult cât iubesc. Dacă balanţa asta chiar se menţine, probabil că iubesc foarte mult, fiindcă mă simt iubită până peste orizontul posibil la care speram. Happy Valentine's  Day, my sweetheart! Wish you were here!

Să vină concertele la mine!:)

La mulți ani pentru 2014, alea, alea :). N-am murit, nu am dispărut, nu am pățit nimic rău, dar am avut concediu și, la mine, asta e sinonim cu ”no computer”. Sper ca anul acesta să fiu sănătoasă, eu și cei dragi mie, precum și voi, toți cei care mă citiți. În afară de sănătate, chiar nu îmi doresc nimic, nu mi-am făcut liste de an nou și nici nu mi-am propus chestiuni mărețe. 

Vreau niște concerte bune, dacă se poate - 2013 a fost un an bun din acest punct de vedere, aștept cu interes propunerile lui 2014 - vreau să ajung la o mare, că anul trecut nu mi-a reușit, vreau să fie măcar un pic de zăpadă, să-mi simt obrajii roșii de ger. Nu mult, dar măcar așa, vreo săptămână. În rest, nu vreau decât să trăim fiecare cât putem de frumos, atât. Să văd mai mulți oameni zâmbind pe stradă, fără niciun motiv aparent. Să-mi văd oamenii dragi zâmbind mai mult. Tuturor, mari și mici, nepoți și bunici, vă doresc din tot sufletul un an minunat!

Lumina dinăuntru

Căutați-vă puterea în voi. Sporiți-vă liniștea nelăsând răul să se mai apropie. Luați din culoarea florilor și din lumina puilor de animale și lăsați primăvara să vă spele de toate supărările, de toate încruntările. Gândiți-vă nu neapărat la ceea ce nu aveți, ci la ceea ce aveți și bucurați-vă pentru asta. Cititorilor mei de fiecare zi le doresc o sărbătoare frumoasă și îi rog să mă ierte că am scris mai puțin în ultima vreme, trecătorilor pe aici le doresc să mai revină :). Să fim cu toții sănătoși, este lucrul cel mai important. Să ne respectăm pe noi înșine și pe ceilalți, să ne iubim familia și prietenii, să facem, dacă simțim că putem, fapte bune. Sau măcar să nu facem rău. Să ne căutăm lumina dinăuntru și să ne hrănim cu ea.

Un drog

Față-n față cu ea simțurile explodează. Inspiri din nou drogul, fără de care nici nu-ți poți imagina să trăiești. Decizi. Mai bine să iubești, decât să te lași călcat în picioare de propria iubire. Oare cum se poate numi această febră de mii și mii de grade, care te stăpânește? Slăbiciune? - spune maestrul Alifantis despre femei. Și poți să-l contrazici? Eu nu.

spațiu deschis

aseară, pe tăcute, tiptil
ai intrat în scoica închisă
unde îmi ascunsesem pustiul
preaplinul
din gânduri.
nu m-ai întrebat nimic.
mi-ai surâs, m-ai privit
cu un bulgăre de lumină
topit, la foc mic,
în surâsuri.
îți doream poveștile-ascunse
iubirile noi și pe cele apuse
nopțile și diminețile goale
să ți le sărut
pe-o ureche.
tu voiai doar să-mi muști
carnea tânără, albă
fruntea rece să-ți culci
lângă perna mea caldă
respirând.
și să pleci la final,
înainte de zori
lăsându-mi comori de răbdare
și-n vis
doar un spațiu deschis.

Cine-ar fi spus

Cine-ar fi spus că pot să zbor în vis?
Cine-ar fi spus că ochii de-i închid
Te-ating, te văd, te simt?
Cine credea că pot, doar într-o clipă
Să te ajung, oriunde-ai fi?
Eu nu.
Cine știa că am în mine aripi
Și le întind peste un munte
Peste o apă cu zăgazuri?
Cine credea că pot, în zbatere de pleoapă
S-aștern un pod, să-ți cadă la picioare?
Eu nu.
Cine visa că ai să vii vreodată?
Și-ai să mă-nchizi în tine
Ca-ntr-un leagăn
De chihlimbar, dar căptușit cu suflet?
Eu nu.
Tu da? Căci, dacă da, mă-ncumet
Să cred și eu că pot orice pe lume.

Crăciun fericit!

Anul ăsta vă spun Crăciun fericit cu ceva întârziere, pe care sper să mi-o iertați. Am avut bucate de pregătit, musafiri de primit, colindători cu obraji roșii de întâmpinat și uite așa a trecut prima zi de sărbătoare! Vă doresc sănătate și dragoste, să aveți parte de tot ce e mai bun pe lume și să nu uitați că magia e în noi, dacă știm să o găsim:).

Terapie prin shopping

Uneori, lumina de la capătul tunelului mi se pare departe, cumva intangibilă chiar și cu ochii minții. Deși știu, la nivel conștient, că voi ajunge acolo, emoțional mi-e greu uneori să vizualizez momentul. Și, pe urmă, aproape la miez de noapte, primesc un mesaj prin care-mi spui că mi-ai luat ceva. Nici nu mai contează ce, e al nu știu câtelea cadou într-o lună, știu că poate ar trebui să te cert, dar nu pot. Îmi dau seama că, pentru tine, cadoul e încă un pas spre lumina ta de la capătul tunelului; că-mi vezi ochii zâmbind, când ai să mi-l dai, că anticipezi încântarea cu care am să mă fâțâi în fața oglinzii și că, de fapt, e un alt fel de terapie prin shopping. Știu că-mi cumperi chestii când ți-e tare dor. Și cum aș putea să mă supăr din cauza asta?

Ploaia și tu

Plouă ca în Alifantis. Și m-aș ascunde în tine. M-aș ascunde și de mine și de lume și de răutăți. Să-mi odihnesc tâmpla obosită de gânduri pe umărul tău și tu s-o săruți, din când în când. Să bem ceai din căni groase cu pinguini și să ne iubim, în taină, pe tăcute, cu mâinile ca niște aripi care au învățat dans modern. Sau pantomimă. 

Să ascultăm ploaia și să ne amintim dățile când ne plimbam prin ea. Sau s-o facem iar, ridicându-ne frunțile spre cer, să ne ducă ploaia cu ea toate încruntările. Și pe urmă, refugiate sub un cearșaf subțire, să ne adăpostim una în cealaltă, cu aceeași voluptate dintotdeauna. Ce zici, iubito, vrei?

Uneori, aș vrea să fiu iar mică

Am avut o copilărie frumoasă. Poate și de aceea, când îmi e un pic mai greu, închid ochii și îmi doresc să fiu din nou copil. Mică, așa, înainte de școală, fiindcă atunci, odată cu prima uniformă, se cam termină veselia. Închid ocii și vreau să nu trebuiască să mă trezesc la comandă, să fie timpul o permanentă vacanță, să fiu apărată, protejată, iubită. Pe urmă îi deschid și îmi dau seama că, așa, nu te-aș mai avea pe tine, iubito. Și mă întorc în lumea mea, în timpul nostru. Unde știu că sunt iubită, protejată, dorită. Și, la rândul meu, iubesc, apăr, visez. Mi-e dor de tine. Dar pe lume totul are un preț, așa că pe al nostru îl plătesc bucuroasă.

Linişte şi dragoste

Asta vă doresc eu să aveţi, din plin, să dea şi peste, dacă se poate. Să vă iubească soţii/soţiile, iubiţii/iubitele, copiii, nepoţii, căţeii şi papagalii, porcuşorii de Guinea sau ţestoasele şi peştii de acvariu :)! Să vă crească şi cozonacul sau să nu-l greşească tantile alea de la laborator, să iasă fain drobul şi ciorba de miel cu tarhon, să nu aveţi parte de surprize neplăcute, nici în bucătărie, nici prin alte părţi. Dacă o să ziceţi acolo un gând bun şi pentru mine, când luaţi lumină de Înviere, vă voi mulţumi din suflet :)! Eu am să mă gândesc la voi cu drag, cititorii mei din toate zările, urându-vă să fiţi sănătoşi, voioşi, voinici:). Şi, evident, rugându-vă să mai treceţi pe aici!  

Eliza

E ea. E-liz-a. 

Eliza nu e nimeni.

Eliza e toate (i)ele-le

pe care le-am văzut dimineața în stație

și pe care nu le-am știut nicicând.

Eliza e fiecare breton

aranjat nervos după ureche

fiecare sclipire de cercel 

fiecare pereche

de pantofi fără de care ea

n-ar fi fost ea

fiecare privire furișă fără de care eu

n-aș fi fost eu

Eliza putea fi oricine

și tu și tu și ea

și vecina de peste stradă

care-și plimbă câinii la șosea

Eliza putea fi oricând și oricine

dar a fost să fii tu

departe/aproape

întuneric/lumină

perfectă/incertă

a mea.

Și nu te cheamă Eliza.

Nebunie de noiembrie

E un noiembrie nebun. Cu temperaturi de peste 20 de grade, cu dor de ducă, cu zâmbete - cu şi fără motiv - şi cu multe, multe proiecte. Aş zburda la mare distanţă de casă, chestie imposibilă, deocamdată. Aş umbla pe munţi sau chiar la malul mării, aş bântui fără ţintă pe drumuri neumblate. Cu tine. Doar noi două, lăsând în urmă grijile zilei. Zâmbindu-ne, rememorând clipe, făurind noi amintiri. Şi fiindcă, deocamdată, nu se poate, îmi fac rezerve. De vise, de putere, de dor. Închid ochii şi te prind de mână, să ştii că sunt lângă tine, cu tine, a ta.

Aniversare

Voiam să-ţi mulţumesc, iubito... Pentru că eşti aici, după un an, pentru că îmi suporţi, cu graţie, derapajele cicălitoare, exagerările, micile drame şi marile probleme. Pentru că mă iubeşti cum n-a făcut-o nimeni niciodată, pentru că simpla ta prezenţă îmi înseninează până şi cea mai mohorâtă zi, pentru că râzi la glumele mele şi plângi cu mine atunci când mă copleşeşte dorul. Se spune că dragostea nu trebuie celebrată prin aniversări, ci prin înţelepciunea cu care transformăm fiecare zi într-o sărbătoare. Cu tine, fiecare zi e plină, mereu altfel, mereu mai bună decât cea dinainte. Eu sunt mai bună cu tine. Mai puternică, mai încrezătoare, mai veselă, mai frumoasă.  Te ador!

Vara sunt eu

A venit vara, iubito... E în mine, o simt. Vara sunt eu. Mă trezesc dimineaţa cu părul umed, zulufind pe la tîmple şi cu o nelinişte aparte. Aceea în care te-aş prinde cu mîinile amîndouă şi te-aş răpi lumii întregi, ca să fii doar a mea, măcar vreo mie de nopţi, ca-n poveştile arabe. Îmi plac nopţile de vară, minune, nopţi arzînde, cu piele înfiorată, nopţi cu şoapte strecurate şerpeşte pe la urechi, nopţi cu nerăbdarea regăsirilor atît de fierbinte... Şi îmi plac dimineţile, cafeaua aburindă, răcoarea binemeritată, halatul alb tras peste genunchii strînşi la piept şi un sărut de-al tău, pe tîmplă, exact acolo unde, cînd mă trezesc, am părul umed. 

"Femeie în halat alb aşteptînd" - portret de Pamela T. Bell

Ce este femeia?

Îl citam, în postarea mea de pe 8 Martie, pe Oscar Wilde, care spunea că "femeia este o creatură menită a fi iubită, nu înţeleasă". Şi totuşi, provocarea la un concurs cu titlul acestei postari (lansata de dra Terra) a fost irezistibilă. În consecinţă, iată ce cred eu.

Femeia este o piatră din albia unui râu de munte: frumoasă şi strălucitoare la ea acasă, îşi pierde din farmec dacă o transplantezi; rezistă la intemperii şi vicisitudini mai mari decât ne putem imagina, trec peste ea, asemenea apelor repezi, dureri şi nevoi - ale ei şi ale altora -, o fac să zâmbească - mai rar, din păcate - şi bucurii. Femeia este, în acelaşi timp, ca un vânt fierbinte din deşert - te poate usca, te poate goli de substanţă, te poate îngropa în umbra orgoliului ei, câteodată nemăsurat. Femeia poate fi şi oază de plăceri nebănuite, atingerea pe piele a unui şal de caşmir, roşul întunecat al unui surâs, căldura pielii şi mirosul nemaivăzut de după dragoste. Femeia e şi mamă, şi fiică şi soră şi iubită. E ori incredibil de rea, forfecând atitudini, gesturi, scăpări, greşeli, ori mama tuturor durerilor, aptă şi doritoare să ia pe umeri poverile lumii. Şi într-un caz, şi în celălalt, e femeie. Şi cu asta am spus tot ce pot. Fiindcă, despre femei, niciodată nu poţi spune tot.   

Sărbători cum vă plac!

Mie nu-mi plac reţetele, aşa că vă doresc din suflet nişte zile de Paşti aşa cum le vreţi voi. Dacă sunteţi tradiţionalişti, sărbătorind în familie, să vă fie cît mai bine. Dacă vă place doar în cuplu, iarăşi, să aveţi parte de ceea ce vreţi, dacă ieşiţi la iarbă verde, vă urez timp frumos şi zone libere de manele. Eu una, sper să dorm mult, că sunt în urmă cu somnul. De gătit, am gătit ceva, ouă am vopsit, eu cu mine m-am împăcat, de spovedit, m-am spovedit pe blog :), aşa că totul e în grafic. Sărbători luminate tuturor!