Curcubeul de după frică

După o frică imensă, bucuria vine cu lacrimi, cu dezlănţuiri de toate felurile, cu hohote de râs, cu îmbrăţişări şi cu dansat în ploaie în mijlocul străzii. Bucuria vine cu multe curcubeie, cu glume, cu muzică, cu oameni calzi. Aşa mă bucur că mai sunt motive de zâmbet pe lumea asta, că nu e totul durere şi întunecare şi disperare! Astăzi, soarele îmi zâmbeşte mai frumos, ceea ce vă doresc şi vouă.

Muzică şi prieteni

Bucuriile mici vindecă tristeţile mari. Aşa îmi spunea bunica, oblojindu-mi genunchii după ce căzusem şi punându-mi în faţă, după caz şi anotimp, un dulce bun care-mi plăcea. Şi, da, avea dreptate, uitam pentru câteva minute de durere, iar pe urmă parcă nu mai era aşa de rea. Era acolo, pulsa, genunchii aveau să facă sigur coajă groasă, care pe urmă se crăpa când îţi era lumea mai dragă. Dar durerea nu mai era la fel ca în momentul dezinfecţiei obligatorii cu spirt. Odată cu dulcele, plecau şi lacrimile, iar spălatul pe faţă de după curăţa amintirea umilinţei - mereu mi se părea umilitor să cad şi să plâng din cauza asta, de regulă încercam să nu, dar dacă durerea era prea rea cedam şi nu mă plăceam deloc din cauza asta. 

Pentru durerile sufletului, dulcele ăla trebuie să fie mare şi bun. Cel mai bun. Muzică şi prieteni, soare şi valuri cu spumă, bere rece, tot cu spumă, un zâmbet de copil şi cea mai sinceră îmbrăţişare din lume, firescul unor discuţii, sentimentul că aparţii unui loc în care nu mai stătuseşi, dar pe care l-ai recunoscut şi adoptat instant ca fiind al tău. O baie în mare noaptea, nişte stele pe cer şi în ochi, deliciul unui moment de singurătate în bătaia vântului. O mică bucurie la care visam de un deceniu şi care, devenită realitate, nu m-a dezamăgit.

Atunci când vă doriţi ceva, încercaţi. Poate vă iese, poate nu. Dar, dacă nu încercaţi, nu o să ştiţi niciodată cum ar fi fost dacă... Iar asta e chiar o durere pentru care nu mai există remediu.

Să vină concertele la mine!:)

La mulți ani pentru 2014, alea, alea :). N-am murit, nu am dispărut, nu am pățit nimic rău, dar am avut concediu și, la mine, asta e sinonim cu ”no computer”. Sper ca anul acesta să fiu sănătoasă, eu și cei dragi mie, precum și voi, toți cei care mă citiți. În afară de sănătate, chiar nu îmi doresc nimic, nu mi-am făcut liste de an nou și nici nu mi-am propus chestiuni mărețe. 

Vreau niște concerte bune, dacă se poate - 2013 a fost un an bun din acest punct de vedere, aștept cu interes propunerile lui 2014 - vreau să ajung la o mare, că anul trecut nu mi-a reușit, vreau să fie măcar un pic de zăpadă, să-mi simt obrajii roșii de ger. Nu mult, dar măcar așa, vreo săptămână. În rest, nu vreau decât să trăim fiecare cât putem de frumos, atât. Să văd mai mulți oameni zâmbind pe stradă, fără niciun motiv aparent. Să-mi văd oamenii dragi zâmbind mai mult. Tuturor, mari și mici, nepoți și bunici, vă doresc din tot sufletul un an minunat!

Eu nu m-am gândit niciodată la pensie

Mi-aş dori să am mai mult timp să trăiesc. Să nu mai fie nevoie să vin şi să plec, să nu mai fie nevoie să muncesc 12 ore pe zi. Deşi, să nu mă înţelegeţi greşit, îmi place să muncesc. Cineva mai mic decât mine se văita zilele trecute că va trebui să muncim până la 65 de ani, că altfel nu ne dau ăştia pensie. Eu nu m-am gândit niciodată la pensie. Sper să fiu în stare să muncesc până la 92 de ani, aşa cum am văzut o americancă din aia angajată în fabrica de avioane în timpul Celui de-Al Doilea Război Mondial, când toţi bărbaţii erau pe front, femeie care încă mai înşuruba şuruburi în avioane la 92 de ani şi mai făcea şi naveta zilnic. În consecinţă, de muncit aş munci cât mai mult, nimic nu mă sperie mai rău decât amorţirea creierului, iar pensionarii pe care-i întâlnesc zi de zi în autobuze mă sperie aproape la fel de mult cât eventualitatea Alzheimerului. Dar mi-aş dori să am răgazul să iubesc în fiecare zi culorile lui noiembrie, să mă duc pe malul fluviului şi să-l miros, mi-aş dori să nu fiu mereu contracronometru, într-o goană nebună spre nici eu nu mai ştiu ce anume. Mi-e dor de o plimbare, de dragul plimbării, mi-e dor de o vată de zahăr şi de mângâiat castane proaspăt scoase din coaja ţepoasă. Îmi mai e dor şi de nuci prăjite, cu sare, stinse cu vin nou, în companie caldă, din aceea de oameni în faţa cărora poţi sta în şosete cu Moş Crăciun şi cărora nu le pasă că ai căni desperecheate pentru băut vinul ăla, fiert sau crud.

O zi cu soare

Azi mi-e bine. O zi frumoasă, cu soare şi cu zâmbete, cu pupici şi îmbrăţişări, cu dulciuri (da, ştiu, nu sunt bune, dar tocmai de-aia :)). Şi abia aştept să mai vină pupici şi îmbrăţişări, chiar şi după ce va apune soarele :D.  Tuturor cititorilor mei care-şi serbează astăzi onomastica, le urez cu toată inima tot ceea ce mi s-a urat mie astăzi: să fie sănătoşi, frumoşi, iubiţi, să li se îndeplinească visele toate sau măcar cele mai importante. Să fim cu toţii un pic mai buni şi fericiţi cât ne încape pielea :)!

De-un drog și de-o poveste...

Astăzi am cântat cu niște suflete dragi... Am cântat după multă vreme, fără să mă gândesc la nimic. Mi-a prins bine, mi-a plăcut să-mi aud vocea, după ceva tăcere. Și acum am să adorm, adoooorm. Ca de-un drog și de-o poveste...

Lumina dinăuntru

Căutați-vă puterea în voi. Sporiți-vă liniștea nelăsând răul să se mai apropie. Luați din culoarea florilor și din lumina puilor de animale și lăsați primăvara să vă spele de toate supărările, de toate încruntările. Gândiți-vă nu neapărat la ceea ce nu aveți, ci la ceea ce aveți și bucurați-vă pentru asta. Cititorilor mei de fiecare zi le doresc o sărbătoare frumoasă și îi rog să mă ierte că am scris mai puțin în ultima vreme, trecătorilor pe aici le doresc să mai revină :). Să fim cu toții sănătoși, este lucrul cel mai important. Să ne respectăm pe noi înșine și pe ceilalți, să ne iubim familia și prietenii, să facem, dacă simțim că putem, fapte bune. Sau măcar să nu facem rău. Să ne căutăm lumina dinăuntru și să ne hrănim cu ea.

Mirare

Mă și mir uneori cum mai găsesc putere în mine. Putere să construiesc în situații care par imposibile, putere să escaladez mereu noi obstacole. Mi-e teamă de necunoscut și, în același timp, întâmpin viitorul cu brațele deschise. Pentru că am învățat că de ce îți e teamă nu scapi :) și e mult mai înțelept să-ți aduni mințile și să depui efort pentru a gândi pozitiv, decât să stai cu teama drobului de sare. Aș vrea să fiu mai calmă, dar recunosc cinstit că e wishfull thinking. Și încerc să mă enervez constructiv, măcar. Aș vrea să fiu mai centrată pe mine, dar recunosc cinstit că tot bunăstarea celor dragi mie îmi e prioritară și încă nu reușesc să mă pun pe mine pe primul loc. Dar am învățat că uneori e loc pentru doi pe prima treaptă a podiumului. Am avut o perioadă rea. Reînvăț să zâmbesc. Am doruri și dureri. Dar trăiesc. Și sper. Și mă uit înainte cu un zâmbet. N-am avut rezoluții de an nou. Poate pentru că în agitația cotidiană rezoluțiile astea se pierd oricum, am eu experiența unor ani trecuți. Am avut doar o stare de bine, pe care sper s-o perpetuez pe parcursul anului. Și am avut alături prieteni. Îi iubesc. Pentru că nu mă lasă la greu, dar nici la bine:), pentru că zâmbetele lor sunt mereu sincere, îngrijorările lor, reale.

E bine să ai prieteni

Prieteni care se gândesc la tine, care se frământă când ești supărat, care găsesc soluții, care au mereu încurajarea potrivită la îndemână. Prieteni care se gândesc la ce îți place, care își amintesc mereu că vrei, în orice, oleacă de mov, prieteni care îți dăruiesc flori sau cântece, prieteni care știu că ești insomniacă, prieteni care îți aduc zâmbete la domiciliu, în persoana unor mușchi mici, dar puternici, care fac flotări. Când sunt cu prietenii mei, fiecare zi e mai frumoasă. Vă mulțumesc. Fiindcă sunteți. Și fiindcă vă pasă.

O leapșă cu poză. Una

De la o femeie deșteaptă pe care o citesc, o leapșă un pic mai aparte. Zice așa: duceți-vă la al patrulea folder din locul unde vă țineți pozele în computer, alegeți a patra fotografie și explicați-o. Așa am făcut și v-ați ales cu un porc:). El adăpostește un bancomat și se află la intrarea în parcul de distracții Prater, din Viena. Unii ar spune că e hidos, mie mi se pare că e chiar interesant, mai ales că, sincer, bancomate am mai văzut, dar unele îmbrăcate în animale nu.
Iar leapșa asta, dacă o acceptă, merge la ileanne, inache, mihai și camelia.

Sunshine award

E un premiu, l-am primit de la Camelia  si, conform instrucţiunilor, trebuie să-l ofer, la rîndul meu, unor prieteni dintre bloggeri. Acestea fiind spuse, dragelor şi dragule, luaţi de vă premiaţi. Puţin soare nu strică nimănui.:)

Ade
Drooopy
Ileanne
Ana_Maria
Ada
Lorena
Lia
Attila Ştefan