VECINII nu ar fi vecini dacă nu ne-ar înnebuni, încet, dar sigur. Nu ar fi oameni dacă nu ar pune aspiratorul cu noaptea în cap, dacă nu și-ar bate copiii la cele mai nepotrivite ore și, în general, dacă nu ar face tot ce le stă în putere pentru ca puținele ore pe care le petrec acasă să se transforme în coșmar. Îmi vine să pun un afiș mare pe ușa apartamentului cu ”Liniște, mă relaxez!”, iar dedesubt cu pedeapsa în caz de nerespectare a programului meu de somn: death metal la orice oră din zi și din noapte. Tare, fără milă. Fiindcă pot.
De ce "oleacădemov"? Simplu: asta cred eu că-i trebuie oricărei femei pentru a se simţi bine în pielea ei, în fiecare zi. Şi nu e musai să fie o haină, poate fi un colţ de eşarfă, un pic de fard de pleoape sau, şi mai bine, o stare de spirit.
luni, 30 aprilie 2012
marți, 24 aprilie 2012
Și dacă diminețile ar fi mai lungi, aș fi fericită. Îmi plac diminețile când nu trebuie să plec, când mă pot trezi pe îndelete, când pot să-mi retrăiesc visele un pic și pot, de asemenea, să-mi beau cafeaua în vârful patului. Nici măcar nu cer mult. O oră în plus. O zi. O viață. O dimineață perpetuă. Sau o noapte.
Etichete:
de primăvară,
ipostaze,
întrebări,
nopţi,
tristețe
sâmbătă, 14 aprilie 2012
Lumina dinăuntru
Căutați-vă puterea în voi. Sporiți-vă liniștea nelăsând răul să se mai apropie. Luați din culoarea florilor și din lumina puilor de animale și lăsați primăvara să vă spele de toate supărările, de toate încruntările. Gândiți-vă nu neapărat la ceea ce nu aveți, ci la ceea ce aveți și bucurați-vă pentru asta. Cititorilor mei de fiecare zi le doresc o sărbătoare frumoasă și îi rog să mă ierte că am scris mai puțin în ultima vreme, trecătorilor pe aici le doresc să mai revină :). Să fim cu toții sănătoși, este lucrul cel mai important. Să ne respectăm pe noi înșine și pe ceilalți, să ne iubim familia și prietenii, să facem, dacă simțim că putem, fapte bune. Sau măcar să nu facem rău. Să ne căutăm lumina dinăuntru și să ne hrănim cu ea.
Etichete:
de suflet. sărbători,
dedicaţie,
pentru prieteni
sâmbătă, 7 aprilie 2012
Se revarsă ploaia din noi
Cred că atât de tare plouă prin noi, că a ajuns apa să nu ne mai încapă. Mi se păreau vesele ploile de primăvară. Altădată, în altă viață, pe vremea când grijile erau mai mici. Și eu eram mai mică. Îmi amintesc și acum mirosul de zambile de prin colțuri de stradă. Zambilele erau firave, abia aveau câteva flori pe o tulpină, nu ca acum, când sunt olandeze sau altoite sau mai știu eu cum, dar se ofilesc într-o zi și miros a parfum bulgăresc. De trandafiri. Primăvara era sinonimă cu pantofi și eșarfe, cu zâmbete și gâturi dezgolite - cred că nu există nimic mai frumos decât un gât de femeie primăvara, când fularul rămâne acasă. Acum, anotimpul în sine nu mai există, e un frig urât și încăpățânat care nu mă lasă să respir. Am obosit. Vreau o pauză cu senin și cu soare. Să râd cerului în sfârșit albastru și apei tulburi, cu miros de mâl care se trezește la viață. Vreau muguri și flori. În mine și aiurea.
Etichete:
anotimpuri,
de suflet,
ipostaze
duminică, 1 aprilie 2012
Dorințe de sezon
Vreau să fie cald, vreau primăvară de-adevăratelea, să pot dormi goală, să pot deschide fereastra dimineața și să-mi beau cafeaua privind trecătorii. Vreau să respir fără sentimentul neplăcut că toate dezastrele lumii mă pândesc de după colț. Vreau flori multe. Vreau să zâmbesc azi fără teama că mâine voi plânge. A fost o iarnă urâtă și lungă. Să se termine, deci!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)