E un noiembrie nebun. Cu temperaturi de peste 20 de grade, cu dor de ducă, cu zâmbete - cu şi fără motiv - şi cu multe, multe proiecte. Aş zburda la mare distanţă de casă, chestie imposibilă, deocamdată. Aş umbla pe munţi sau chiar la malul mării, aş bântui fără ţintă pe drumuri neumblate. Cu tine. Doar noi două, lăsând în urmă grijile zilei. Zâmbindu-ne, rememorând clipe, făurind noi amintiri. Şi fiindcă, deocamdată, nu se poate, îmi fac rezerve. De vise, de putere, de dor. Închid ochii şi te prind de mână, să ştii că sunt lângă tine, cu tine, a ta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu