Am avut o copilărie frumoasă. Poate și de aceea, când îmi e un pic mai greu, închid ochii și îmi doresc să fiu din nou copil. Mică, așa, înainte de școală, fiindcă atunci, odată cu prima uniformă, se cam termină veselia. Închid ocii și vreau să nu trebuiască să mă trezesc la comandă, să fie timpul o permanentă vacanță, să fiu apărată, protejată, iubită. Pe urmă îi deschid și îmi dau seama că, așa, nu te-aș mai avea pe tine, iubito. Și mă întorc în lumea mea, în timpul nostru. Unde știu că sunt iubită, protejată, dorită. Și, la rândul meu, iubesc, apăr, visez. Mi-e dor de tine. Dar pe lume totul are un preț, așa că pe al nostru îl plătesc bucuroasă.
Așa, bine punctat sis: înainte de prima uniformă!:)))
RăspundețiȘtergereÎn ordinea asta de idei, eu mi-aș dori uneori să fiu Annabella:D
Da' lasă așa, mai bine mare:P
>:D<
@ Inache - uniforma ca uniforma, dar trezitul de dimineata era chin :))
RăspundețiȘtergereȘi ăla, dar gulerașul, manșetuțele și bentița cu pampoane uriașe...alea erau adevăratul coșmar:)))
RăspundețiȘtergere