Mereu mă întrebi de ce tu, iubito? De ce te-am ales, de ce am ales să lupt pentru tine, de ce cred în tine şi în dragostea noastră cu atâta forţă şi determinare, încât aş dărâma şi munţii... Răspunsuri simple nu există, e clar. Vreau să ştii, însă, măcar câteva lucruri. Lucruri pe care ţi le-am spus de nenumărate ori, dar pe care te încăpăţânezi (îţi ador încăpăţânările, să fim clare !) să nu le accepţi. Te iubesc fiindcă nu mă judeci înainte de a mă asculta, pentru că, şi atunci când lucrurile par disperate, găseşti puterea să mă încurajezi, pentru că nu suporţi să fii cocoloşită, dar mă laşi pe mine să fac asta, doar fiindcă ştii că aşa sunt eu :). Te ador pentru că mă asculţi cu interes chiar şi atunci când îţi povestesc nimicuri şi fiindcă orice lucru care mi se întâmplă devine important pentru tine doar fiindcă mi s-a întâmplat mie. Iubesc la tine felul în care îmi spui că sunt frumoasă, dimineaţa, la prima oră, după puţine ceasuri de somn, când orice femeie ştie că n-are cum să nu aibă cearcăne şi pleoape umflate şi părul încâlcit. Iubesc felul în care îmi explici chestii deja ştiute şi o faci cu seriozitate, didactic, irezistibil! Îmi place la tine totul, asta e clar! De ce te-am ales? Probabil fiindcă aşa a fost să fie. Mai important mi se pare de ce aleg să te aleg în continuare. Şi de ce tu mă alegi pe mine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu