Plouă ca în Alifantis. Și m-aș ascunde în tine. M-aș ascunde și de mine și de lume și de răutăți. Să-mi odihnesc tâmpla obosită de gânduri pe umărul tău și tu s-o săruți, din când în când. Să bem ceai din căni groase cu pinguini și să ne iubim, în taină, pe tăcute, cu mâinile ca niște aripi care au învățat dans modern. Sau pantomimă.
Să ascultăm ploaia și să ne amintim dățile când ne plimbam prin ea. Sau s-o facem iar, ridicându-ne frunțile spre cer, să ne ducă ploaia cu ea toate încruntările. Și pe urmă, refugiate sub un cearșaf subțire, să ne adăpostim una în cealaltă, cu aceeași voluptate dintotdeauna. Ce zici, iubito, vrei?
mi-ar plăcea ca toate ploile să fie ca poloaia de vară,scurte şi urmate de căldură:)
RăspundețiȘtergere@Mihai - daaa, si pe urma sa poti umbla cu picioarele goale prin iarbă...
RăspundețiȘtergere