E luna plină în seara asta și știu că n-o să pot dormi. Deși ar trebui. Deși am toate motivele să da. Mă pregătesc deci pentru o insomnie pe cinste, dar care nu mă mai sperie. Nici măcar nu mai încerc s-o gonesc. Voi adormi când și dacă voi putea. Până atunci, filme, cărți, conversații. Lucruri bune, adică. E lună plină în noaptea asta și am să mă bucur de ea, în loc s-o privesc așa, ca de obicei, cu teamă și ranchiună. Nu mă mai sperii, Doamnă Lună, ești a mea:)!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu