Azi, printre blocuri, pe o cărare îngustă, de-abia ghicită pe zăpadă, un puști blond, cu obrajii roșii și ochelari rotunzi a la Harry Potter, declama, entuziasmat, spulberând cu vârful bocancului zăpada proaspătă: Vreau să fie iarnă mereu, mereu! Și zăpadă multă, să facem cazemate!
M-am trezit dându-i dreptate mamei și am zâmbit amar. Oare de când m-a transformat iarna în adult? Până mai ieri mă bucuram copilărește de toate ninsorile și îmi doream, ca puștiul de pe cărare, să nu se mai termine niciodată. Iarna asta cu coduri și blocaje să mă fi îmbătrânit brusc?... Încă mai sper că nu. Asta pentru că mie chiar îmi place iarna lor, a copiilor, iarna cu săniuș și cu chițăială la bulgări, în zăpadă, iarna cu plimbări cu sania trasă de cai și cu țuică fiartă. Iarna aceea din cărțile poștale. Iarna din copilăria mea.
I'm impressed, I have to admit. Rarely do I encounter a blog that's both equally eԁucative
RăspundețiȘtergereand аmusing, аnd let me tell уou, you've hit the nail on the head. The problem is something too few folks are speaking intelligently about. Now i'm veгy happy that I сame across
thіs during mу hunt for sоmething concerning this.
My webpage: Watch The Avengers: Earth's Mightiest Heroes Season 2 Episode 18