De regulă, nu scriu despre lucrurile urâte din jurul nostru. Dar mă doare ce se întâmplă cu oamenii. Mă doare să văd cum un film, de altfel difuzat fără transpirații reci și la Tv, a provocat un scandal când chiar nu era cazul. Știu că percepția celor din jur nu se va schimbacu ușurință, știu, dar asta nu mă împiedică să sper și să fiu, de fiecare dată, dezamăgită. Ni se spune să plecăm. Dar eu mi-aș dori să fiu eu însămi aici, acasă, nu aiurea, printre străini. Și probabil că nu doar eu... În fine, am fost tristă azi. Adică ieri. Azi e o nouă zi. S-o trăim, zic.
Ciao :) Iti citesc constant postarile, atunci cand postezi (da, e cu titlu de mustrare :). E ideal sa fii cum vrei la tine acasa, dar din pacate ma gandesc serios din nou la plecare. Am stat/studiat 2 ani in Amsterdam, stiu cum e Olanda - ca cei de la film.. inspre acolo indicau :), stiu si ca e mai bine acasa din anumite puncte de vedere. Dar dupa ce s-a intamplat la film, repet, ma gandesc iar la plecare.. Nu mai scriu ca devine comentariul meumai lung ca postarea ta :) O zi faina!
RăspundețiȘtergereMi-am însuşit mustrarea:). Pentru fiecare dintre noi există un loc sub soare, e destul de greu să ni-l găsim, dar drumul până la el e uneori la fel de frumos ca împlinirea atunci când în sfârşit l-am găsit:). Îţi doresc să îl găseşti pe al tău, indiferent că e acasă aici sau acasă altundeva!
Ștergere