Meteodepresia de sâmbătă

Mereu am fost sensibilă la schimbările de temperatură, de vreme, în general. Cică asta s-ar chema meteosenzitivitate. Ei, cum se cheamă e mai puţin important, dar, domnule, nu-i de glumă deloc cu efectele! Să detaliem. Eu sunt, de regulă, un om vesel şi tonic. Am şi eu, ca oricine, zile mai proaste, dar, în principiu, sunt senină. Ei bine, când se schimbă brusc vremea, cum s-a întâmplat în ultima săptămână, devin depresivă de-a dreptul. Mă dor toate, dar nu e numai un disconfort fizic, fiindcă, pe astea, până la urmă, le combat cu fel de fel de remedii. Pur şi simplu mă apucă aşa câte-o tristeţe, vorba poetului, iremediabilă. Şi, cu cât e mai întunecat şi plouă mai aprig, cum s-a întâmplat ieri, cu atât mi-e mai urât şi mai frig pe dinăuntru şi mai pustiu... Brrr... Şi parcă nimeni şi nimic nu-mi intră în voie. E drept, câteva remedii sunt, dar nu întotdeauna la îndemână. Cel puţin nu toate. Ieri m-am tratat cu dulceaţă şi vin alb. N-a prea funcţionat, dar, între timp, măcar a ieşit soarele. Şi sunt din nou eu.