joi, 7 octombrie 2010

Gustul copilăriei

Deşi nu e tocmai leapşă, postarea Liei şi o discuţie recentă cu o prietenă m-au îndemnat să scriu şi eu despre gusturile, mirosurile, sunetele şi stările copilăriei mele.
Gustul - dulceţei de nuci verzi, al celei de cireşe amare şi al celei de petale de trandafir :)
Mirosul - cojii de portocală şi lămâie, rasă şi pusă cu zahăr, la borcan, pe care o punea mama în toate prăjiturile:)
Sunetul - muzica cea mai bună a anilor '70 şi '80, pe care o ascultam la magnetofon. Eu şi tot restul blocului odată cu mine:)
Stările - teatrul radiofonic, în serile de toamnă târzie, în bucătăria unde era cald - cel puţin mai cald decât în restul casei, unde caloriferele erau reci - şi mirosea a gutui coapte şi a vin fiert cu piper; plimbarea de duminică, obligatoriu cu haine frumoase, pantofi de lac şi poşetă :); cărţile noi, care îmi recompensau cu regularitate de ceasornic notele bune sau comportamentul ireproşabil; poveştile bunicii.


Asta mi-a adus zâmbetul pe buze, deşi e o zi grea. Nici nu ştim cât de norocoşi suntem doar fiindcă trăim.

7 comentarii:

  1. Magnetofonul!!! Benzileee. Vreau benzile inapoiii!!!

    RăspundețiȘtergere
  2. :) Ce mă bucur că ai scris! Și eu ascultam muzică la magnetofon taare și dansam ca o nebună în sufragerie. Multe vase au terminat cioburi de la piruetele mele :))) Suntem tare norocoși!

    RăspundețiȘtergere
  3. @Bogdan şi Lia - eu încă am magnetofonul :)! şi benzile! şi nimic nu se compară cu mag-ul pe care îl foloseam la un moment dat pe post de staţie de amplificare, vibrau geamurile în tot blocul de la el :))

    RăspundețiȘtergere
  4. Asa este! Era un bas care-l simteai cu adevarat!

    RăspundețiȘtergere
  5. Exact, chiar acolo aproape de suflte. Mihaela, iti tot recitesc articolele, sunt frumoase, sunt pline si nu ma plictisesc. Totusi vreau mai mult. Intoarce-te!

    RăspundețiȘtergere
  6. @ Bogdan - merci, o să mă întorc, am fost plecată într-o zonă fără internet :))

    RăspundețiȘtergere