Uneori, lumina de la capătul tunelului mi se pare departe, cumva intangibilă chiar și cu ochii minții. Deși știu, la nivel conștient, că voi ajunge acolo, emoțional mi-e greu uneori să vizualizez momentul. Și, pe urmă, aproape la miez de noapte, primesc un mesaj prin care-mi spui că mi-ai luat ceva. Nici nu mai contează ce, e al nu știu câtelea cadou într-o lună, știu că poate ar trebui să te cert, dar nu pot. Îmi dau seama că, pentru tine, cadoul e încă un pas spre lumina ta de la capătul tunelului; că-mi vezi ochii zâmbind, când ai să mi-l dai, că anticipezi încântarea cu care am să mă fâțâi în fața oglinzii și că, de fapt, e un alt fel de terapie prin shopping. Știu că-mi cumperi chestii când ți-e tare dor. Și cum aș putea să mă supăr din cauza asta?
Inteleg perfect pornirea asta... si eu cumpar diverse... de dor... adun in toata perioada marcata de departare multe cadouri mici sau mari... cumpar de dor... cu gandul la bucuria reintalnirii dublata de surpriza cadourilor...
RăspundețiȘtergere@ Liz :) - daaa, de dor, stiu, exact de asta :)
RăspundețiȘtergere