E din nou lună plină și sunt prea muncită ca să mai am insomnii. Și totuși. Adorm greu, smucit, nimic nu mă mai ajută, nici ceaiul fierbinte, nici muzica mea, nici filmele, nici cărțile. Mi-e dor să hălăduiesc pe câmpii cu vântul în față, să-mi ardă obrajii. Mi-e dor să fiu mică și fără griji. Oare cum se culeg bețele de răsoare?, o întrebam, cu mulți ani în urmă, pe bunica mea, coborând din căruță, în câmp, la mijloc de noiembrie. Așa, cu grijă, unul câte unul, zâmbea ea mucalit, întinzându-mi o sârmă cu care, la urmă, se lega balotul. Spre seară, cu mâinile ferfeniță - răsoarea zgârie rău, când e uscată - ne suiam din nou în căruță, pe țolicul așternut peste răsoare, și plecam către casă. La gura sobei, după mămăliguța cu lapte și carne din borcan, bunica îmi ungea mâinile rănite cu untură de porc și mi le învelea în cârpe. Adormeam, cu ticăitul deșteptătorului abia auzindu-se din cutia lui de lemn, cu cocoși. Îi harnică fata asta, măi Davide, îi spunea bunica lui bunicul și el mă învelea cu plapuma și-mi dădea părul de pe frunte: Eh, îi de-a noastră! Orășancă, dar de-a noastră!
Acum, câmpia e pustie. Și eu, câteodată. Am mâinile albe, curate, fără zgârieturi și bătături, dar mi-e dor de ele. De ei.
Acum, câmpia e pustie. Și eu, câteodată. Am mâinile albe, curate, fără zgârieturi și bătături, dar mi-e dor de ele. De ei.
Este foarte frumos ceea ce ai scris..mi-au dat lacrimile.
RăspundețiȘtergereSpuneau că merg la prăşit şi eu întelegeam "prăjit" şi se întorceau bronzati şi cu palmele arse şi îmi era ciudă că nu mă luau niciodată cu ei. Bunicii.
RăspundețiȘtergere@anonim - e scris cu sufletul, ma bucur ca te-a emotionat si iti multumesc pentru apreciere:)
RăspundețiȘtergere@dinu - :)
O, ce amintiri duioase legate de câteva biete beţe de răsoare!
RăspundețiȘtergereP.S.
Beţe cu spini, bănui că sunt "răsoarele". Erau de leac sau pentru aţâţat focul? Scuze!
@Nicu - Uneori, când suntem copii, nu ne dăm seama de adevărata semnificaţie a unor lucruri. Bunicii nu mă puneau la treabă fiindcă nu se descurcau singuri, ci doar ca să văd cum e să munceşti cu palmele. Acum ştiu. Răsoare i se spune la noi florii soarelui, deci beţele sunt tulpinile uscate de floarea soarelui, care se pun iarna pe foc. În câmpia Dunării, doar bogaţii au lemne multe, săracii fac şi acum focul cu răsoare,cu hlujani de proumb (tulpini uscate) şi ciocane (ce rămâne când cureţi boabele de pe ştiuletele de porumb), cu tulpina uscata a vitei de vie. Nimic nu se arunca
RăspundețiȘtergere