Astăzi mi s-a lămurit o dilemă veche de tot, referitoare la o chestiune religioasă. Din start fie spus, eu nu prea le am cu religia, din simplul motiv că am încercat să înțeleg ce ar trebui să cred și asta m-a încurcat rău de tot. Cu toate acestea, într-un moment crucial al vieții mele, a trebuit să spun ”Tatăl nostru” și, ca un om conștiincios ce sunt, l-am învățat dinainte. Acolo a intervenit problema: cică ”și nu ne duce pe noi în ispită”. Păi bine, frate, dar nu cumva asta e cam blasfemie, așa? Păi ce, Dumnezeu umblă el cu cioara văpsită și zice că-i pasărea paradisului? Ispitește Domnul pe cineva? Io una, credeam că ăl cu coarne se ocupa cu ispitele, nu? Au trecut mulți ani de-atunci și încă nu mă lămurisem, până când citesc azi o știre cum că Biserica Catolică din Franța a atras atenția că în engleză și în alte limbi textul religios cu pricina a fost tradus prost, fiindcă de fapt originalul spunea, cum e și firesc, ” și nu ne lăsa să cădem pradă ispitei” ceea ce e cu totul altă mâncare de nuanță lingvistică. Acum, sunt foarte curioasă dacă o să schimbe și BOR cărțile de rugăciuni, nu de alta, dar ar ieși un ban bun și de aici.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu