Un drum

500 de kilometri. Ploaie, voci indignate, Sophie Zelmani în căști și Asa Larson cu a lui ”Furtună solară”, detașare, visare spre o altă lume, de mai la nord, cu oameni. Cu OAMENI. Vânt furios, o cafea fierbinte, tare, o voce dragă, caldă, în telefon, Pe urmă alte voci, la unison. Zâmbete și flori. Îmi plac scopurile comune, cauzele care aduc oameni diferiți laolaltă și le unesc vocile. Îmi place să-ți știu vocea acolo, însoțindu-mă. 

Un ultim kilometru, ploaie pe obraz și în păr, petale albe din pomi încă înfloriți. Apă fierbinte, să ducă durerile. Și miros de liliac mov, ca un răsfăț pentru primăvara asta care încă seamănă a iarnă. Peste tot, mai puțin în suflete.