Stări anticipativ-apreciative

N-am dispărut, doar că primăvara asta capricioasă pe mine mă face să mă retrag, aşa, ca într-o cochilie - dacă aţi văzut vreodată crabi în cochilie de melci, la mare, cam aşa sunt eu :D, să-mi fac somnul de frumuseţe fără influenţe exterioare şi pe urmă, când e deja vară instalată serios, să ies şi să mă bucur de căldură. Nu prea mă iubesc prietenii, pe motiv că vara mea iubită e o pacoste de nişte ani încoace, dar toată lumea e de acord că tot ea e sinonimă cu marea, cu concertele în aer liber - nu neapărat pe plajă, dar acolo e cel mai bine, cu libertatea de a experimenta diverse, de a întârzia pe străzi după ora stingerii, când cetăţenii responsabili dorm în patul lor. Mi-e dor de o vară din asta, uşor iresponsabilă, uşor bahică, uşor exagerată, cu o baie înr-o arteziană sau într-o piscină, la miezul nopţii, cu oleacă de nebunie. Până una alta însă, mă scutur de ploaie şi mă gândesc anticipativ-apreciativ la concetul Patriciei Kaas de luna viitoare, la micile bucurii, la cât de frumos are să-mi zâmbească iubita azi, când ajung acasă cu flori. Ceea ce vă doresc şi vouă, din tot sufletul!

Lapte prins, Janis Joplin şi triunghiul Bermudelor din dulap

Dimineaţă începută cu un zâmbet, cu un pahar mare de lapte prins - făcut de mine, în ulcică de lut, din lapte tradiţional şi plin de bacterii, adus de la ţară de o posesoare de vacă - şi cu pateuri cu ciocolată amăruie - făcute aseară, nu mă suspectaţi totuşi de prea multă hărnicie. Aaa, şi Janis Joplin în boxe. 

Uneori, nu ai nevoie de mari filosofii pentru a te simţi bine: o nuanţă uşor diferită de păr, o tavă de bunătăţi care miros a bine şi a vanilie, o carte bună, o baie bună, o plimbare cu prietenii, un grătar cu prietenii, un somn bun şi perspectiva unui drum. Nu am stare, iar asta e bine. Parcă m-am trezit direct vara, anotimpul meu preferat. În ultimele două luni parcă am hibernat, cufundată în durerile mele şi într-un soi de jemenfichism care nu mă caracterizează. Dar gata, acum îmi miroase a vacanţă, a soare, a plajă, a libertatea pielii mai dezgolite. Îmi miroase a pălării de soare şi a fuste lejere, dansându-mi, după caz, în jurul gleznelor sau al genunchilor. N-am reuşit să-mi reorganizez hainele în dulap - ştiu, asta se face atunci când plouă, dar eu sunt cam deprimată când plouă - dar astăzi cred că îmi iau inima în dinţi. Nu de alta, dar abia aştept să redescopăr nişte haine pe care uitasem că le am. Mi se întâmplă în fiecare sezon, e o chestie misterioasă, cum dispar hainele în dulapuri ca într-un soi de triunghi al Bermudelor. Dar bucuria când le regăseşti, vorba reclamei la Mastercard - nepreţuită. 

Un drum

500 de kilometri. Ploaie, voci indignate, Sophie Zelmani în căști și Asa Larson cu a lui ”Furtună solară”, detașare, visare spre o altă lume, de mai la nord, cu oameni. Cu OAMENI. Vânt furios, o cafea fierbinte, tare, o voce dragă, caldă, în telefon, Pe urmă alte voci, la unison. Zâmbete și flori. Îmi plac scopurile comune, cauzele care aduc oameni diferiți laolaltă și le unesc vocile. Îmi place să-ți știu vocea acolo, însoțindu-mă. 

Un ultim kilometru, ploaie pe obraz și în păr, petale albe din pomi încă înfloriți. Apă fierbinte, să ducă durerile. Și miros de liliac mov, ca un răsfăț pentru primăvara asta care încă seamănă a iarnă. Peste tot, mai puțin în suflete.

Lenea de sâmbătă după-amiază

Avantajul unei zile libere în care te trezești inuman de devreme este că până la prânz rezolvi lucrurile pe care e musai să le rezolvi și apoi poți lenevi în liniște. Cu storurile trase, cu un pic de aer condiționat din când în când, cu o cană de un litru plină cu limonadă bună și rece, cu sezonul cinci din Mentalistu´ și, în pauze, cu Carlos Santana - o colecție minunată în format MP3 pe care am primitu-o demult de la niște prieteni, minunați și ei. Iar mâine e duminică, încă un motiv bun de bucurie. Să nu mă certați că n-am scris, în gând v-am spus multe, dar până azi n-am avut suflu. Îmi revin, însă. E august, un august cu dor de mare și cu dor de septembrie, un august de foc și ceva cam plin, dar nu mă plâng că trăiesc. E cea mai grozavă chestie, să trăiești, să te trezești dimineața și să te bucuri că te poți întinde, că ai cafea aromată într-o cutie veche de tablă și că ai farduri noi, haine noi, dor de ducă. Vara e frumoasă fiindcă are zilele lungi și promițătoare, nopțile agitate și fierbinți și un temperament greu de ținut în frâu. Vara e ca un armăsar sălbatic și, deși mi-e frică de galop, mă agăț cu ambele mâini de coamă și mă las în voia lui,  pentru că, de fapt, mi-l doresc. Deocamdată însă, e doar sâmbătă și mi-e lene.

Fericirea, în porții mici

Câteodată, fericirea înseamnă să fie vineri seară, după ce a fost luni toată săptămâna. Să asculți muzică franțuzească nouă și bună, pe urmă muzică românească mai veche, dar tot bună, să bei un pahar cu vin roșu de anul trecut, dar încă bun, deși nu e din acela care îmbătrânește frumos, să fumezi o țigară și să iei cu tine în dormitor cu coșuleț cu fructe. Să te doară spatele, dar să te bucuri că ești și că, oricum, spre deosebire de ieri, ai un motiv în plus să fii fericit: e sâmbătă mâine și poți dormi târziu. 

Terapie anti-mârlănie

Aseară m-am uitat din nou la ¨Sunetul muzicii˝. Nici nu mai știu a câta oară era, dar am simțit nevoia să mă apăr cumva de mârlănia și de nimicnicia care au copleșit această lume. Știu, nu e foarte matur să te ascunzi, dar, uneori, doar așa reușesc să rezist. Cu muzică și bun gust, cu povești frumoase. Și, când cântam ¨Do, re mi...¨ în gând, cu ei, zâmbeam. Pe jumătate, dar zâmbeam.

Hotel Normandie

Odată, demult, când am ajuns la Deauville, m-am pierdut de grup - toată lumea voia să vadă marea, plaja, promenada. Eu voiam să văd Hotel Normandie. Şi, din cei 40 de oameni care mă însoţeau, nimeni n-a ştiut de ce.

Leapşa muzicală de la Ada

1.Who I am? Zero - Sunny days - sunt luminoasă, mi s-a spus :)

2.What was this day like? Rita Pavone - Cuore - o zi plină de dragoste, într-adevăr ...

3.What should I do with my life? Reamon - Supergirl - uau!!!!!!!!!!! mi-aş dori eu :)

4.What are my parents like? Kenny G. - All the Way one for my baby - indeed, they are!

5.What is love? Iulia Mitrea - Se plâng de mine îngerii - hm, dacă aveţi ocazia, ascultaţi-o pe fata asta, o studentă din Braşov, folkistă. Dragostea înseamnă şi lacrimi, aşa-i...

6.What I do in school? Deepcentral - Russian girl - da, mi se zicea des că semăn cu o rusoaică

7.What’s my motto? Natalie - Ooh - hm, onomatopeic :)!

8.What is the first thing I think first time when I wake up? - Kenny G. - Eastside Jam - într-adevăr, aud măturătorii şi mă gândesc: De ce nu trăiesc şi eu în Vest?

9.What is the first thing I think when I see my teachers? - Kenny G. - Havana - hm, acolo i-aş cam trimite pe mulţi dintre ei...

10.What is my life like? - Romica Puceanu - Şatra - ha,ha,ha - ei, nici chiar aşa, dar pe aproape :)!!!


Cam asta-i! Ada, sper să te hlizeşti :)! Eu una, m-am! Merci pentru cadou!