Fericirea, în porții mici

Câteodată, fericirea înseamnă să fie vineri seară, după ce a fost luni toată săptămâna. Să asculți muzică franțuzească nouă și bună, pe urmă muzică românească mai veche, dar tot bună, să bei un pahar cu vin roșu de anul trecut, dar încă bun, deși nu e din acela care îmbătrânește frumos, să fumezi o țigară și să iei cu tine în dormitor cu coșuleț cu fructe. Să te doară spatele, dar să te bucuri că ești și că, oricum, spre deosebire de ieri, ai un motiv în plus să fii fericit: e sâmbătă mâine și poți dormi târziu. 

Happy toes

De la ploile reci, de asortat cu pantofi negri cu șiret, am trecut direct la sandale, iar degetele mele de la picioare sunt din nou fericite. Nu știu de ce, dar libertatea de a-mi mișca independent degetele îmi dă o stare de bine profund. De aceea îmi plac verile indiene, de aceea nu mă deprimă adaptarea destul de greoaie la temperaturile de vară când abia am ieșit din galoși. 

Îmi plac zilele lungi care se termină în pat. Nu în somn. Zilele acelea în care simți că abia tragi de tine, dar în care găsești mereu energia pentru încă o nebunie. Și acum, că mi-am fumat țigara de după stând de vorbă cu pisica de pe balustrada balconului blocului de vizavi, pot să și dorm. Cuminte, cu grămada mea de perne organizată de jur împrejurul meu și, evident, cu degetele de la picioare afară din pilotă (urăsc paturile de hotel din ăla fancy unde îți vâră plapuma sub saltea și ești parcă prizonier). 

Mi-am luat ţigări de pitzi :)

Azi, după mult timp, am simţit nevoia să scriu banalităţi. Aşa că vă anunţ, cu deosebită mândrie, că mi-a fost poftă de mentolate. Ţigări, nu bomboane :). Deşi nu am mai fumat aşa ceva de foarte mulţi ani, preferând ţigările adevărate - fără mărci, că nu fac reclamă gratuit! - azi mi-am luat un pachet de asemenea chestii, ţigări de pitzi, cum le zic eu (prietenii ştiu de ce!). Şi gata, vă las, mă duc să-mi dau fumuri :))!