luni, 12 iulie 2010
Spaime
Nu pot dormi. Mă bântuie nişte spaime pe care nu le pot numi, mă vizitează dintr-odată câte o nelinişte bizară, care mă gâtuie, mă sufocă, mă lasă fără aer... Nu am nimic, nu pot numi nicio sursă a fricii care mă face să transpir subit. Mă simt doar atât de obosită încât nu pot să-mi mai controlez propriul corp, levitez parcă într-o stare de semi-conştienţă, aşteptând ceva. Poate e vorba despre un prag pe care trebuie să-l trec, poate e de vină aşteptarea. Poate, pur şi simplu, am nevoie de o îmbrăţişare...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
>:D<
RăspundețiȘtergereMerci, Ileanne :)! Şi ţie una, aşa, de control :)
RăspundețiȘtergereNu-i așa că e o plăcere să aștepți ce-o să vină? Chiar și cînd nu știi ce?
RăspundețiȘtergere:-)
Da, Pinocchi0, de regulă, aşa e :) Doar că, uneori, aşteptarea mă cam chinuie... Va fi totul bine, curând :)
RăspundețiȘtergere@Pinocchi0 - Te-am păstrat un an în blogroll, cu speranţa că, într-o zi, vei reîncepe să scrii. Ştiam, la un nivel profund al fiinţei mele, că o vei face. Fiindcă cineva care are microbul nu poate sta, la nesfârşit, departe de hârtie, fie ea şi virtuală :) Mă bucur că te-ai întors :)Şi am fost tristă că nu pot comenta, dar îţi respect alegerea :)
RăspundețiȘtergere>:D<
RăspundețiȘtergeremerci, Cami :)
RăspundețiȘtergere