marți, 30 noiembrie 2010

Zilele în care nu, zilele în care da

În zilele în care nu mă suni dimineaţa, nu răsare soarele. Nu-mi iese bună cafeaua, mă înec cu fulgii de porumb, nu-mi iese machiajul la fel la ambii ochi, nu prea îmi pasă ce haine pun pe mine şi, de regulă, întârzii la birou. Şi sunt mai rea (atât de rea cât pot eu fi, ceea ce nu-i foarte mult, dar oricum).
În dimineţile în care îmi povesteşti, câte o jumătate de oră, câte în lună şi în stele, în care te văd, cu ochii minţii, traversând străzile, ridicându-ţi gulerul de la haină - fiindcă e frig şi nu, iar nu ţi-ai pus nicio eşarfă la gât:) - sau oprindu-te pentru cafea, mereu în acelaşi loc, atunci am alt elan. Şi mă ridic din pat fără să mă mai doară nimic, găsesc, ca prin farmec, toate lucrurile de care am nevoie, dermatograful e de treabă, iar afară, oricât ar fi de frig şi de înnorat, pentru mine începe o zi frumoasă. 
E atât de simplu. Şi atât de complicat. Cu fiecare zi, te iubesc mai mult. Şi, dacă mă suni şi mâine dimineaţă, ai să afli exact cât de mult :).

6 comentarii:

  1. pai, cand vorbesc cu ea, sunt toata numai zambete, asa sa stii, Bogdane :)

    RăspundețiȘtergere
  2. I know that feeling! I call it black chocolate feeling!

    RăspundețiȘtergere
  3. sa stii ca nu esti singura care are nevoie de un strop de ajutor pentru a incepe ziua cu dreptul:)

    RăspundețiȘtergere
  4. @ Mihai - evident ca nu sunt singura, oameni suntem cu totii :)

    RăspundețiȘtergere