marți, 11 ianuarie 2011
De ce nu mă plac uneori
Uneori nu mă plac. Mă uit în oglindă şi îmi văd doar defecte, mă uit în mine şi totul mi se pare deşertăciune. Aceste momente sunt, din fericire, scurte şi rare, umbre strâmbe ale unui ieri pe care aş vrea să-l uit. Din nefericire, nu ne putem uita pe noi înşine, nici atunci când ne străduim din cale afară. Sau poate tocmai atunci. E uimitor cât de mult rău pot face indiferenţa şi incapacitatea de fi empatic. Atunci când nu mă plac, sunt din nou în trecut, strivită sub lipsa de înţelegere a unor oameni care pretindeau - şi poate chiar o credeau sincer - că mă iubesc. Revin în prezent, când sunt iubită mai mult decât credeam că este posibil, şi îmi dau seama că, de fapt, dragostea adevărată este, în primul rând, înţelegere. Puterea de a te pune în pielea celuilalt şi înţelepciunea de a recunoaşte devotamentul adevărat, atunci când acesta există. M-ai învăţat multe, iubito, dar, în primul rând, m-ai învăţat să mă iubesc. Chiar şi atunci sau mai ales atunci când nu mă prea plac.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Cine te-a supărat?...:(
RăspundețiȘtergereO să-ți dau un remediu pentru momentele astea... Uită-te în jur! O să vezi că sunt oameni care te plac oricând, oricum, necondiționat...:)Iar unii te iubesc atât de mult încât, în momentele în care tu nu te placi, pot să-ți ofere o grămadă mare, mare de dragoste, ca să-ți umpli suflețelul și să te vindeci mai repede...:) De fapt, cred că de asta s-au inventat prietenii...:)
@Inache - Nu m-a suparat nimeni. Asa cum am si scris, dealtfel, uneori ma supar eu pe mine insami. Si stiu ca sunt oameni care ma iubesc neconditionat si le multumesc pentru asta :). Dar e important sa ma plac eu pe mine, e important sa nu las umbrele sa ma bantuie. Si, intr-un fel,scrisul e modul meu de a exorciza demonii:).
RăspundețiȘtergereNu esti cum te vezi tu... esti exact cum te vede ea, persoana care te iubeste cel mai mult... altfel de ce te-ar iubi? Incearca sa te privesti cu ochii ei si o sa incepi sa te placi si tu...
RăspundețiȘtergere@ Liz - ai dreptate, stiu ca asa e :)Dealtfel, in majoritatea timpului, asa ma si vad, prin ochii ei, si imi place foarte mult ce vad :)Uneori insa reactionez aiurea din motive care tin de trecut, atata tot. Si stiu ca nu e bine si ma lupt cu asta :)
RăspundețiȘtergereMi-a vorbit cineva nu de mult despre conceptul de simpatie. Este necesara si asta, simpatia. Empatia este sa simti tu fix acelasi lucru pe care-l simte celalalt, sa traiesti ce traieste el, sa fii in papucii lui, cum s-ar zice. Simpatia implica sa-l intelegi fara sa treci tu prin fazele prin care trece lui, dar totusi sa-l intelegi. Uneori, putem ajuta mai mult prin simpatie, pentru ca nu ne pierdem pe noi in durerea celuilalt, ci-i oferim din pozitivitatea noastra un fir de care sa se poata prinde.
RăspundețiȘtergere@ Catalina George - bine ai venit:). Păi, la capitolul simpatie, sunt perfect de acord, doar că nu e suficientă pentru o relaţie matură între doi oameni.
RăspundețiȘtergere