Câtă răbdare poți să ai? m-ai întrebat, îngrijorată. Și mi s-a umplut sufletul de tandrețe, așa, hoțește, n-am văzut-o venind. M-am văzut în schimb peste ani, bătrână, împletindu-ți totoși - ei bine, vorba fie între noi, de fapt totoșii poate ai să ți-i alegi singură, vor fi de piele, eleganți, cu ștaif :) - și tu întrebând, din fotoliul celălalt, de sub lampadar, '' Câtă răbdare poți să ai tu, pui?''. Și eu, zâmbind ca întotdeauna, am să-ți răspund ''Oricâtă, dacă e pentru tine, minune!''. Ca și acum. Fiindcă meriți.
Woman knitting - by Martin Driscoll
Ei, tot un fel de domnu' Inginer, numa puțin altfel...
RăspundețiȘtergere;-)
@ Pinocchi0 - Da:) - până la urmă, ceea ce ne apropie e important, mai important decât ce ne diferenţiază. Iubirea e numitorul comun. Numai de-ar înţelege toţi...
RăspundețiȘtergereImi place sa citesc aceste postari ale tale atit de pline de tandrete... intr-adevar, vine hoteste, ca un firisor de apa care umple grota.
RăspundețiȘtergereDe aceea revin sa vad ce mai gasesc pe blogul tau.
@ Cătălina - mă bucur că simţi aşa :) Şi, evident, mă bucur că revii :)
RăspundețiȘtergere