Unele lucruri doar SUNT

Am fost mereu fascinată de întrebări. În epoca celebră pentru orice copil a lui "De ce?" mi-am innebunit părinţii. Până când tata, exasperat, săracul, a făcut o chestie genială: mi-a spus să mă gândesc eu DE CE se întâmplă unele lucruri. Să-mi dau singură răspunsuri. Evident, nu mereu le nimeream :). Dar, aşa, am devenit o persoană cu o imaginaţie debordantă şi, nu mai puţin important, am învăţat să despic singură firul în patru. Atribut uneori supărător al persoanei mele, dar care m-a ajutat să ies, singură, din multe blocaje.
Pe parcursul vieţii şi, mai ales, în ultimi doi ani, am învăţat însă o altă lecţie, cel puţin la fel de importantă. Unele chestii pur şi simplu SE ÎNTÂMPLĂ. Unele lucruri, sentimente, stări de spirit pur şi simplu SUNT. Şi bune, şi rele. Odată ce am înţeles asta, viaţa mea a devenit mult mai frumoasă. Poate nu mereu mai simplă, dar mai clară. Şi, lucru esenţial, vivabilă. SUNT cine SUNT. TE IUBESC fiindcă TE IUBESC. Mie îmi ajunge. Cât despre întrebări, mi le pun în continuare şi îmi răspund la ele. Dar nu mă mai cramponez nici de întrebări, nici de răspunsuri. Nu mai am 3 ani.