Dacă n-ar trebui să muncesc, mi-aş începe toate zilele cu un somn bun. Asta fiindcă, astenia de primăvară e în floare, e drept, şi ştiu că de asta mi-e şi mai somn decât în mod obişnuit, dar, sincer, sincer, mereu mi-a plăcut să lenevesc dimineaţa. Să mă culcuşesc între cearşafuri, să-mi caut locul, să mă răsfăţ, pe urmă, când m-am trezit suficient, să-mi iau o carte şi să citesc. Iar micul dejun să se transforme în dejun - pâine prăjită cu unt, brânzică şi o portocală - cafeaua să fie o plăcere savurată dintre perne - multe, multe perne moi, mirosind a levănţică (ştiai că, dacă pui lenvănţică în faţa de pernă, dormi mai bine?). Evident, când aş întinde mâna, încă adormită, să te caut, tu ai fi acolo, deja trează, ca să mi-o prinzi. Şi m-aş putea cuibări în tine, zâmbind.
frumoasa zi ar fi 8->.
RăspundețiȘtergerenimic nu-i mai dulce ca somnul de dimineata si persoana iubita:)
RăspundețiȘtergere@29decembrie - da, alea sunt cele mai frumoase zile :)
RăspundețiȘtergere@ Mihai - daaaa, si sa te mangaie pe tample sau, dupa caz, sa se lipeasca de tine si sa te simti in siguranta, iubit si protejat :)