Nu am, în viața de zi cu zi, multe certitudini. Poate și fiindcă trăim, cu toții, într-o lume extrem de volatilă, unde lucrurile se pot schimba radical de la o zi la alta, de la o oră la alta. Un lucru însă e sigur, cel puțin în ceea ce mă privește: există în viața mea o ciclicitate, o alternanță aproape pipăibilă a perioadelor bune cu cele mai puțin bune, de parcă existența mea ar urma curba predictibilă a creșterilor și descreșterilor economice. Din fericire, în perioadele mele mai proaste am parte de compensații delicioase, ca și când viața și-ar cere scuze că nu-mi poate da satisfacție în toate cele. De fapt, cred că nici nu ne trebuie să avem totul deodată, căderea poate fi, în acest caz, mult mai brutală atunci când pierzi locul din vârf. Cred că ne ajunge un moment, un gest, o clipă, ca să fim fericiți. Cum ar fi o îmbrățișare în tren:).
Cred că ne ajunge un moment, un gest, o clipă, ca să fim fericiți. Foarte adevarat.
RăspundețiȘtergereLa mine, dor de tine.
Așa e, cele mai importante lucrui se dezvăluie cel mai bine într-o propoziție scurtă, la sfîrșit. Aici avem același stil.
RăspundețiȘtergere@Liz - Si la mine :) Sa facem ceva in sensul acesta, zic :)
RăspundețiȘtergere@ Pinocchi0 - Ai dreptate, avem stiluri asemanatoare :) De aceea ne si intelegem...