Mă obosesc planurile altora, abia am timp să mi le respir pe ale mele. ”Dar ce faci de Revelion?” Păi, nu știu. Eu încă mă lupt cu azi și cu mâine și cu poimâine. Pe urmă se face vineri și iar respir. Nu vreau să mai aud de cadouri, de sarmale, în cap și aiurea, prin oale. Nu vreau să mai stau multe ore pe tocuri înalte - a naibii vanitatea asta de a-mi demonstra că încă pot :) - și în general nu mai vreau sprâncene ridicate când spun că nu, nu mi-am făcut rezervare de revelion, nu vreau nici la munte, nici la mare (între noi fie vorba, dacă te duci la marea noastră în decembrie și nu ai gânduri sinucigașe s-ar putea să le capeți) și nici în Cappadocia. Vreau să dorm, poate. După multă șampanie și nu prea multă mâncare, dar după multe zâmbete și, poate, după vreo comedie veche, savurată din pat, de sub pilotă.
Am sampanie, pilote si comedii. Te/va invit.
RăspundețiȘtergerePlanul tau imi suna cel mai bine. Am sa il adopt.
Excelentă idee, nici noi n-am rezervat și n-am făcut planuri mai departe de weekendul viitor.
RăspundețiȘtergere@ Liz- Multumim de invitatie :) Din pacate, cred ca vom fi prin alte parti :)
RăspundețiȘtergere@ Pinocchi0 - :) De unde se vede ca suntem intelepti :)- Pentru voi, e primul Revelion de familie, asa-i? La cât mai multe!
să rupem planurile! să rămânem la stadiul de dorinţe şi de "om vedea atunci";)
RăspundețiȘtergere