Mă pot lupta cu demonii mei, pot să-mi depășesc limitele, pot să fac lucruri pe care nu mă credeam în stare să le fac, pot chiar să mă surprind uneori pe mine însămi cu câte o 'inginerie' de care nu mă știam capabilă. Dar nu le pot rezolva pe toate. Am învățat asta cu greu. Și încă mi-e foarte dificil să accept. Dificultățile mari se trec cu pași mici. Nu mai e momentul pentru vitejii. Peste două zile se vor împlini 22 de ani de la Revoluție. Perioadă în care eu m-am maturizat, iar alții și-au trăit viața întreagă. Ce-am pierdut din ce aveam atunci? Cu siguranță, multă speranță, multă încredere în viitor, multe oportunități. Ce-am câștigat? Pe mine, întreagă. Experiență. Siguranța că pot să răzbat. Și că, uneori, dezlegările nu depind de mine. Ci de șansă, de context, de oamenii din jur. De obicei, când nu-mi iese ceva, mă lupt, mă străduiesc până la ultima fărâmă de putere, mă consum încercând să găsesc o cale. Dar nu mereu ajung la liman. Și, poate, asta e cea mai importantă lecție a anului ce stă să se încheie. Că, uneori, atâta pot.
perseverand.. ajungem la liman. chiar daca ni se mai ineaca vreo corabie, in timpul calatoriei, este important sa nu ne pierdem speranta ca intr-o zi.. vom ajunge acolo unde ne-am propus. te admir pentru perseverenta ta! :)
RăspundețiȘtergere'uneori atata pot' spus de tine e un fel de Chuck Norris joke... esti, cred, cea mai puternica persoana pe care o cunosc... nu inseamna ca nu iti poate fi cateodata greu ci inseamna ca nu vad obstacol imposibil de trecut de tine... Sa ai un Craciun de vis!
RăspundețiȘtergere@Chrissy - Speranta moare ultima :) Si nu ma plang ca-i drumul greu, pur si simplu uneori obosesc sa tot urc dealuri, as mai vrea si vai line :)
RăspundețiȘtergere@ Liz - Chuck Norris joke :)) chiar m-ai facut sa rad :)) merci pour le vote de confiance :) poate ne vedem de Crăciun, zic:)