Câteodată, ai nevoie să ţi se întâmple ceva bun. Să simţi că parcă s-a spart ghinionul, că lumea nu e colorată în căcăniu, că îţi întinde cineva o mână la nevoie. Sau pe amândouă, într-o îmbrăţişare. De îmbrăţişări mi-e cel mai dor, când mi-e dor. Fiindcă ele vindecă tot.
Câteodată, când se cere o faptă care să-ţi aducă zâmbetul pe buze, ea se întâmplă. Firesc şi normal. Fără prea multe tergiversări, fără discuţii. Şi face bine sufletului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu