Capitole încheiate

Uneori, capitole încheiate din viaţa noastră se redeschid, de fapt se întredeschid, dintr-o singură parte, pe neaşteptate. Cu nişte concluzii pe care nici nu le mai aşteptam, de care nici nu mai aveam nevoie şi care, în cel mai bun caz, nu fac decât să ne lase şi mai nedumeriţi decât fusesem când încheiasem capitolele cu pricina. Timpul în care fiecare parte a unui cuplu digeră informaţii, stări şi sentimente diferă. La fel şi timpul de reacţie. Timpul meu e lung şi scurt, în funcţie de situaţie. Da, sunt paradoxală, ştiu. Dar prefer să diger mai mult înainte de a lua decizii definitive şi să nu mai despic firul în patru după aceea. Deloc, dacă se poate, sau cât mai puţin, dacă problema necesită totuşi ceva gândire post factum. Cu ceva timp în urmă, eram acuzată că iau hotărâri fără să mă gândesc. Fals. Nu mai hotărăsc nimic dacă nu sunt complet sigură că fac exact ceea ce e bine pentru mine. Am greşit o dată. Ajunge.

Regrete că nu

Un amic m-a întrebat, recent, care sunt cele mai importante cinci lucruri pe care regret că nu le-am făcut, la un moment dat, în viaţa mea. Dumnezeule, grea întrebare! Să vedem, totuşi, cum ies basma curată.
1. Am avut ocazia să fac dragoste cu o femeie şi un bărbat în acelaşi timp şi am refuzat.
2. N-am ales cum trebuie prima facultate.
3. Am spus nu unei promovări fiindcă ar fi presupus să lucrez mult prea aproape de o fostă iubire.
4. N-am plecat o lună cu bicicleta prin Europa.
5. Nu le-am spus membrilor familiei mele nimic despre orientarea mea sexuală.

Evident, cu excepţia punctelor 2 şi 3, asupra cărora nu am cum să revin, restul regretelor mele, dacă pot fi astfel etichetate, ar putea să fie şterse, la un moment dat. Dincolo de asta, exerciţiul în sine s-a dovedit interesant, fiindcă am aflat că nu regret foarte multe lucruri pe care nu le-am făcut. Şi aproape nimic din ceea ce am făcut, dar asta e o altă poveste. Întrucât nu m-am prins eu cum funcţionează lepşele, dacă există vreun cititor interesat, să se considere provocat!