Un amic m-a întrebat, recent, care sunt cele mai importante cinci lucruri pe care regret că nu le-am făcut, la un moment dat, în viaţa mea. Dumnezeule, grea întrebare! Să vedem, totuşi, cum ies basma curată.
1. Am avut ocazia să fac dragoste cu o femeie şi un bărbat în acelaşi timp şi am refuzat.
2. N-am ales cum trebuie prima facultate.
3. Am spus nu unei promovări fiindcă ar fi presupus să lucrez mult prea aproape de o fostă iubire.
4. N-am plecat o lună cu bicicleta prin Europa.
5. Nu le-am spus membrilor familiei mele nimic despre orientarea mea sexuală.
Evident, cu excepţia punctelor 2 şi 3, asupra cărora nu am cum să revin, restul regretelor mele, dacă pot fi astfel etichetate, ar putea să fie şterse, la un moment dat. Dincolo de asta, exerciţiul în sine s-a dovedit interesant, fiindcă am aflat că nu regret foarte multe lucruri pe care nu le-am făcut. Şi aproape nimic din ceea ce am făcut, dar asta e o altă poveste. Întrucât nu m-am prins eu cum funcţionează lepşele, dacă există vreun cititor interesat, să se considere provocat!
e mai bine sa mergi in viata fara regrete; si numai simplul exercitiu de a le reaminti poate sa provoace mici traume ;)
RăspundețiȘtergereoricum, numarul 1 e tare. am o banuiala ca el a regretat si mai mult :D
altemps, rareori regret ceva ce am facut :) iar exercitiul cu pricina l-a provocat un amic, asa cum spuneam. Nu simt ca aducerea aminte mi-ar fi provocat traume, dar e posibil ca efectele secundare sa se vada mai tarziu :)
RăspundețiȘtergeresincer, habar nu am daca el a regretat :) eu eram atrasa de ea :), dar n-am suportat ideea s-o impart...
prima facultate prost aleasă e de obicei rezultatul presiunii părinteşti. greşesc?
RăspundețiȘtergerebine ai venit, lorena!
RăspundețiȘtergereGreşeşti şi nu greşeşti :) În sensul că presiunea familiei m-a determinat să aleg greşit profilul la liceu, după care propria-mi imaturitate m-a făcut să aleg greşit facultatea. Am făcut-o, nu mi-a plăcut, dar am dus-o la final, că aşa sunt eu, termin ce încep, după care am lucrat un an în domeniul respectiv şi, ulterior, am avut norocul să-mi găsesc vocaţia.
ar trebui sa nu refuzam ceea ce ne ofera viata. fiecare din noi regretam ceva. mai mult sau mai putin. dar poate ca intr-o zi ne vom putea revansa, cine stie!
RăspundețiȘtergereDan, bine ai venit!
RăspundețiȘtergereFiecare regretăm ceva, e drept. Cât despre a nu refuza ce ni se oferă, hm, dacă am avea la 18 ani mintea de la 30 (exemplele privind vârsta fiind aleatorii, fiecare are, până la urmă, anii pe care îi simte, nu pe cei înscrişi în acte)... Şi eu sper să-mi iau revanşa, măcar în unele puncte...
oh, tu chiar vrei cu un cuplu? vai, vai , kinky you, dar sunt atatea oferte pe net ca eu sunt sigura ca nu regreti chiar asa de tare. :))
RăspundețiȘtergereana_maria, regretul se referea la momentul respectiv, la conjunctura si persoanele si la mine, cea de-atunci... intre timp, s-au intamplat lucruri care m-au facut sa-mi schimb parerea si, oricum, nu as putea face asta decat ca sport, nu si daca sunt indragoastita de cineva din combinatia respectiva...:)
RăspundețiȘtergere