Îţi sărut, iubito, tâmpla-nfiorată
Gândurile-ţi toate mi le strâng mănunchi
Se putea-va oare pentru prima dată
Să-mi primeşti iubirea până în adânc
Să-mi faci loc în tine să-mi întind aripe
Să-ţi alung pustiul
Să-mi primeşti lumina
Să te-nchid în mine şapte veşnicii?
Ce frumos!
RăspundețiȘtergere(Dar sa stii ca imi vine sa rid la avertizarea cu continutul blogului. E buna, trebuie sa mi-o pun si eu.)
E chiar frumos, sa stii! Dar tu stii :)!
RăspundețiȘtergeresubscriu si eu :). frumos gind...
RăspundețiȘtergeremerci, asa e, ma simt frumoasa pe dinauntru :)
RăspundețiȘtergere