Când intrăm într-o relaţie nouă, avem un bagaj. Indiferent că tocmai am fost puşi pe liber sau am "concediat", la rându-ne, iubirea anterioară, avem o moştenire grea. Suntem tentaţi (a se înţelege că folosesc pluralul masculin pentru a-i include astfel în discuţie şi pe cititorii mei de acest gen) să căutăm în perechea prezentă defectele celei trecute - nu cumva, Doamne fereşte, să recidivăm în greşeală, că asta e prostie. Dacă ne-am fript anterior, devenim precauţi, ceea ce este de înţeles, dar uneori chiar răi, cinici, dispuşi să emitem generalităţi de genul "toate femeile/toţi bărbaţii sunt la fel" etc. Dacă am dat papucii, privim noua relaţie cu ochi critic, căutând tocmai acele chestiuni care ne-au determinat să rupem legătura anterioară. Bine, poate nu toată lumea face asta, poate unii o facem, dar fără să ne dăm seama. Esenţial este că, şi atunci când foştii/fostele nu mai intervin fizic în noua relaţie, o fac oricum, prin propriile noastre experienţe pe care le-am împărtăşit cu ei/ele. Întrebarea pe care mi-am pus-o mereu era cum să fac astfel încât influenţa fostei/fostului să fie cât mai mică. Cum să procedez ca să nu suflu şi-n iaurt după ce m-am fript cu ciorbă? Cum să pun punct şi s-o iau de la capăt fără să uit ce-am trăit, dar făcând distincţia clară între trecut, prezent şi viitor?
bine, dar zicala cu "cine s-a fript cu ciorba, sufla si-n iaurt" nu are un sens negativ.iti indica doar ca daca ai trecut prin ceva neplacut, e cazul sa fii mai prudent.iar prudenta in mod cert nu e un defect, ceva ce ar trebui corectat.mai ales cand vine vorba de relatii.da, purtam cu noi un bagaj, dar acolo se afla experiente care ar trebui sa ne ajute sa evitam repetarea acelorasi greseli.comparatiile, chiar si cand ni se par nedrepte, cred ca ne pot scuti cateodata de a trece prin aceeasi suferinta de doua ori.si da, in teorie pare mult mai simplu decat e in realitate :(
RăspundețiȘtergereAna, bine ai venit!
RăspundețiȘtergerePrudenta e buna, intr-adevar. Dar oare nu pierdem, din prea multa prudenta, lucruri importante, ocazii nesperate, prilejul de-a iubi din nou? La asta ma refeream. Si da, teorira e simpla, practica ne omoara :)
Ar fi atat de bine sa poata sa faca distinctia intre trecut si prezent si sa nu mai permita trecutului sa-l bantuie...
RăspundețiȘtergereda, dar n-am mai avea nici amintirile frumoase, poate nici durerile care ne-au ajutat sa crestem... nici eu nu stiu cum e mai bine, de aia ma intreb
RăspundețiȘtergerestii, imi vin acum in minte atat exemple pro cat si exemple contra a ceea ce spui tu. nu exista o formula generala pe care sa o putem aplica, astfel incat sa nu mai avem neplaceri. iti spun sincer, ca de multe ori imi las intuitia sa hotarasca daca o relatie merita sau nu sa imi asum riscuri. cateodata iau decizia potrivita...cateodata nu. :)
RăspundețiȘtergereAna: da exemple, daca iti vin in minte :) de asta am si facut postul asta, ca poate cititorii mei au idei mai bune, mai clare decat mine, experiente care merita impartasite...:)
RăspundețiȘtergereuite exemplu:prietenul/prietena te paraseste pt ca esti prea geloasa/gelos. e destul de probabil sa suferi, mai ales daca tineai cu adevarat la acea persoana, si sa iti propui ca in urmatoarea relatie sa iti tii in frau temerile si frustrarile. asta te poate ajuta, in cazul in care dai peste cineva care chiar nu merita crize de gelozie, pt ca nu te-ar insela in veci. in acelasi timp, te poate aduce intr-o adanca depresie in cazul in care cel/ cea cu care esti termina prin a te insela, facandu-te sa te simti ca ultima proasta fiindca ai incercat sa nu ii dai motive sa se planga ca il/o sufoci sau il/o controlezi.nu stiu cat de bun e exemplul meu, e ceea ce mi-a trecut prin minte atunci cand ti-am citit reply-ul. si as mai avea cateva, dar cred ca deja depasesc limita decentei in ceea ce priveste lungimea unui comment. decat sa las aici romane, mai bine imi fac blog :)) .
RăspundețiȘtergereAna: merci, interesant exemplul tau! De ce nu-ti faci blog, daca vrei? Tehnic vorbind, poate fi o bataie de cap, daca nu te pricepi, dar in rest, merita!
RăspundețiȘtergereCred cã ceea ce e cel mai greu de dus, e tensiunea între calitãtile si defectele ecsilor, tensiune care ne urmãreste încã, prin roadele ce vin dintr'aceasta.
RăspundețiȘtergere