Mi-ai jefuit iubita mea din vise
Comoara de adâncuri neştiute
Purtată pe sub pleoapele-mi închise
Ai abătut asupra mea furtuni
De gânduri şi-ntrebări fără adresă
În lumea ta doar eu eram prinţesă
Fără de jilţ, fără deşertăciuni
N-am protestat şi nici n-am plâns
Adesea, am răsplătit cu un surâs
Furiile ce-ţi izbucneau din gânduri
Citit-am multă vreme printre rânduri
Iubirea ta cea fără de context.
Când ai plecat, abia acum o vară
Din prag când mi-ai zâmbit ultima oară
Am înţeles ce tu ştiai demult
Nimic nu este veşnic pe pământ
Frunze suntem, într-un copac de rând
Sortite toate-ntr-un sfârşit să moară.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu