Papuci de vară cu blană. Vorbesc serios.

Ştiu că anul acesta căldura e ca Fata Mogana, ba vine, ba fuge, dar se pare că în ultima săptămână şi-a intrat serios în drepturi, că au apărut pe stradă hainele de vară. Adică au apărut pe oamenii de pe stradă, înţelegeţi voi ce vreau să spun. Să mă iertaţi că par confuză, dar sunt încă în stare de şoc. Printre modelele verii ăsteia se pare că se situează nişte papuci de stradă, pe numele lor Pafy sau Pufy (variază în funcţie de sursă), care au deasupra blană naturală. Ei, se pare că sunt şi nişte copii ieftine cu blană artificială, dar sincer, dincolo de aspectul ecologic lăudabil, tot oribili sunt şi ăia. 

Aţi auzit bine, papuci de vară cu blană. Pe lângă întrebarea, absolut firească din punctul meu de vedere, de ce dracu' ţi-ai pune blană în picioare vara, se mai naşte una, cel puţin la fel de legitimă. De ce ai vrea să arăţi pe stradă ca în budoar? Pentru că, să mă ierte domnişoarele de modă nouă pentru neştiinţă, eu papuci cu un smoc de blană deasupra n-am văzut decât în dormitoarele de cucoane din alte timpuri, la asorte cu capoatele de satin şi desuurile de mătase. 

Iacătă şi papucii cu pricina, evident, am ales culoarea preferată :))).

Nevasta lu' şefu a fost miss

Aproape două ore cu o echipă de muncitori în construcţii care se îndreptau spre locul de baştină după ce făcuseră o lucrare într-un alt oraş m-au învăţat următoarele lucruri:

1. Suntem oameni, deci încăpem în acelaşi vagon, dar bidoanele cu bere ar trebui să rămână pe peron.

2. Orice lucrare de făţuire a unui imobil cu două etaje ar trebui să se termine într-o săptămână, dar şeful e mai mereu beat şi nu prea lucrează. Sau, dacă nu şeful, jumătate din echipă.

3. Dacă vrea să te fraierească, muncitorul în construcţii nu întinde gletul, nu întinde nici varul sau vopseaua. Astfel, cantitatea consumată se dublează, iar lucrarea e de mântuială fiindcă o să se umfle şi o să pice.

4. Muncitorul care vrea să te fraierească astfel nu câştigă nimic, dar o va face dacă nu îi dai ţigări şi mâncare suficientă.

5. Joburile care merită făcute sunt doar cele la negru, la case de mahări, unde nu vine ITM-ul în control. 

6. Şeful de echipă e beat mangă, poartă tricou purple de la Pull&Bear cu paiete şi scris rainbow, dar asta nu-i ştirbeşte din autoritate fiindcă nevastă-sa a fost miss. Şi toţi cei din echipă ştiu asta.

Să râdem (de altele) ca să nu (ne) plângem

Eu, când sunt tristă, râd. Ca să nu plâng. ”Să nu plângi de față cu lumea străină, or să creadă că ești o mâță leșinată”, îmi spunea bunica. S-a cam prins, chiar și acum, după o viață de om, mi se întâmplă rar. Să râdem, deci. 

Categoria dezastre de modă: vineri am văzut, în troleu, două catastrofe. Prima avea cam 60 de ani sau peste, dar asta nu e o scuză. Era îmbrăcată cu fustă maro cu flori bej, cu bluză roz cu niște dungi mai fucsia, avea un taior gri în dungi, poșetă neagră și pe cap o eșarfă maro cu altfel de flori bej. Oroare. Cea de-a doua avea cred sub 30 de ani, ciorapi gri închis lucios, cu model negru (să mor dacă am știut că există așa ceva), fustă gri-verzulie, cu aplicații de flori, bluză neagră și taior gri sare cu piper și cu altfel de model cu flori negre. Bonus, pantofi albi cu baretă pe gleznă șiii, cireașa de pe tort, în păr o bentiță verde cu floare neagră. Ansamblul era uluitor, parol. 

Și, tot din categoria gafe, văd aseară pe Fb poza unei mirese, postată de atelierul care-i făcuse rochia. Drăguță rochia, nimic de zis. Numai că doamna se pozase cu soțul din dotare pe un fundal de munți și văi, lângă un gard onest din lemn. Dar ce și-o fi zis: ”Lasă dragă să vadă lumea că am voal de șase metri”, drept pentru care l-a agățat, artistic, de gard, de ziceai că-l sărrise rapid, ca să șadă la poză, după ce tocmai strânsese vacile ca-n vestul sălbatic. Mirobolant. 

P.S. Mireasa din imagine nu e aia, e alta, care-și vinde rochia pe un site de profil. Dar voalul seamănă:))

Şi cu asta, ce-am făcut? - odă contra flăcării violet

Zilele acestea mi-a căzut din nou sub ochi celebrul cuplet al şi mai celebrului Constantin Tănase, cel care, cu exact cuvintele astea, făcea să râdă şi să plângă cetăţenii sătui până în gât de politica autohtonă. Aşa, ca mine! Din păcate pentru noi, ofurile marelui Tănase rămân de o actualitate dureroasă. La fel ca piesele lui Caragiale.


Ne-am trezit din hibernare
Şi-am strigat cât am putut:
Sus Cutare! Jos Cutare!?
Şi cu asta, ce-am făcut?

Am dorit, cu mic, cu mare,
Şi-am luptat, cum am ştiut,
S-avem noua guvernare?
Şi cu asta, ce-am făcut?

Ca mai bine să ne fie,
Ne-a crescut salariul brut,
Dar trăim în sărăcie?
Şi cu asta, ce-am făcut?

Ia corupţia amploare,
Cum nicicind nu s-a văzut,
Scoatem totul la vânzare?
Şi cu asta, ce-am făcut?

Pentru-a câştiga o pâine,
Mulţi o iau de la-nceput
Rătăcesc prin ţări străine?
Şi cu asta, ce-am făcut?

Traversăm ani grei, cu crize,
Leul iar a decăzut,
Cresc întruna taxe-accize?
Şi cu asta, ce-am făcut?

Totul este ca-nainte,
De belele n-am trecut,
Se trag sforile, se minte!
Şi cu asta, ce-am făcut?

Se urzesc pe-ascuns vendete,
Cum nicicând nu s-a văzut,
Ţara-i plină de vedete?
Şi cu asta, ce-am facut?

Pleacă-ai noştri, vin ai noştri!
E sloganul cunoscut;
Iarăşi am votat ca proştii.
Şi cu asta, ce-am făcut?