Motive de bucurie

Caut în toate lucrurile motive de bine, caut să îmi regăsesc, chiar și în momentele grele, sufletul de copil. Vreau să mă bucur de toate lucrurile bune care mi se întâmplă și o fac, pur și simplu, fără să îmi pun întrebări despre viitor. Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru că mi-a ascultat cele mai importante rugăminți din ultima perioadă, mă bucur cu toată ființa mea pentru veștile bune pe care le-am primit, pentru sănătatea de care eu și cei dragi mie ne bucurăm, pentru unele reușite. Mă bucur de toamna asta frumoasă, de ploaia care a venit să hrănească brazdele uscate. Mă bucur de tine, iubito. De noi, cele cu amintiri atât de multe încât am început să le încurcăm.

Am obosit să obosesc

Aşa că prefer să fiu fresh, fericită, să zâmbesc şi numai fiindcă e o nouă zi frumoasă şi fiindcă măcar câţiva oameni cu siguranţă mă iubesc. Cât despre ceilalţi, oh, well, n-am să-mi mai fac griji, frustraţi sunt destui pe lume. Mă rog pentru câteva lucruri importante, vitale, mă rog pentru o toamnă frumoasă, mă rog pentru voi, toţi cititorii mei şi pentru o viaţă cel puţin la fel de plină pe cât o am acum. Mă rog să ieşim naibii din criza asta economică, să devenim mai prosperi, fiindcă, poate, aşa vom fi şi mai buni. Măcar unii dintre noi.

Unde se duc zilele când mor

În vise aiurea, pe care nu le poți controla și care te secătuiesc de puteri. În nopți nedormite sau prost dormite, în alte zile mult prea pline, muncite până la epuizare. În așteptarea unor clipe care parcă nu mai vin. Și, uneori, în aniversări frumoase, cu minți strălucitoare și zâmbete și vin bun. Și pe urmă în seri cu ploaie scurtă, cu terase albe și salate bune și cu dezbateri fumegătoare:). Unele zile mor frumos. În altele, mă lupt cu lumea întreagă și cu mine. În primul rând cu mine. E bine însă că, dimineața, mă trezesc mereu cu un zâmbet. Și în pumn cu o amintire frumoasă :).

Leapșă pe portativ

 Din proprie inițiativă, am luat de la Camelia următoarea leapșă muzicală.
1. Numeşte o formaţie sau un cântăreţ care nu-ţi vine să crezi că ţi-a plăcut când erai mai tânăr.
Hmmm, dificil, că în general ce mi-a plăcut îmi place și acum. Dar să zicem Rednex - cu Wish you were here

2. Numeşte o formaţie sau un cântăreţ pe care o / îl urai în tinereţe şi pe care acum o / îl adori.
Dida Drăgan. Mă speria îngrozitor când eram copil, pe urmă mi-a plăcut foarte mult și îmi place și acum:)

3. Numeşte o formaţie sau un cântăreţ care a trecut testul timpului, care îţi place de la început şi până acum.
Queen - cu Freddie, desigur...

4. Numeşte un cântec căruia nu-i poţi rezista şi te apucă bâţâiala sau datul din picioare.
Lambada - Kaoma
5. Numeşte un album de pe care îţi place să asculţi fiecare melodie.
Patricia Kaas - Je te dis vous
6. Numeşte o formaţie sau un cântăret de care eşti atât de sătul/ă încât îţi doreşti să nu mai auzi în veci de ea/el.
Ace of Base - All that she wants - mi se trage dintr-un an, de la mare, când se auzea numai asta peste tot... brrr
7. Numeşte o formaţie sau un cântăreţ pe care partenerul tău sau prietenii o/îl adoră şi tu nu-l poţi suferi.
Păăăi, sincer, n-am. Adică și baby și prietenii mei au gusturi buneeee:)

8. Coverul tău preferat.
Cel mai mult și mai mult îmi place E scris în stele, cu Eva Kiss, care e coverul lui The power of love, al lui Jennifer Rush - mie varianta românească mi se pare mult mai bună

9. Cântecul sau formaţia preferată în secunda asta.
Je te dis vous, al Patriciei... Toujours :)

Hmmm, leapșa se duce la Liz, Droopy și Inache

Terapie prin shopping

Uneori, lumina de la capătul tunelului mi se pare departe, cumva intangibilă chiar și cu ochii minții. Deși știu, la nivel conștient, că voi ajunge acolo, emoțional mi-e greu uneori să vizualizez momentul. Și, pe urmă, aproape la miez de noapte, primesc un mesaj prin care-mi spui că mi-ai luat ceva. Nici nu mai contează ce, e al nu știu câtelea cadou într-o lună, știu că poate ar trebui să te cert, dar nu pot. Îmi dau seama că, pentru tine, cadoul e încă un pas spre lumina ta de la capătul tunelului; că-mi vezi ochii zâmbind, când ai să mi-l dai, că anticipezi încântarea cu care am să mă fâțâi în fața oglinzii și că, de fapt, e un alt fel de terapie prin shopping. Știu că-mi cumperi chestii când ți-e tare dor. Și cum aș putea să mă supăr din cauza asta?

Ce n-am mai scris demult...

Nu ți-am mai scris de ceva timp, iubito, cât de mult te iubesc. Și pentru că vorbele zboară, dar scriitura rămâne, și pentru că nimic din ceea ce aș putea eu face pentru tine nu reușește să țină pasul cu minunile pe care le faci tu pentru mine zilnic, iată, îți scriu aici, să rămână mărturie, că ești lumina vieții mele. Că tu îmi înseninezi clipele cele mai negre, iar pe cele frumoase le transformi mereu în experiențe extraordinare, că tu îmi aduci zâmbetul pe buze fiindcă mi l-ai sădit în inimă, încă de la primele noastre discuții, care durau până târziu, în noapte, și pe care nu mă înduram niciodată să le închei. Că ești minunată o știi, ți-am mai spus-o. Că nu mă mai satur să te ascult, să râd cu tine, să plâng cu tine, uneori, la fel, o știi. Ceea ce nu cred că știi este modul în care mi-ai schimbat, complet, viața. Sau, mai bine zis, m-ai ajutat să mi-o schimb singură, m-ai încurajat, m-ai susținut. Mi-ai mai dat și un ghiont, când a fost cazul :). Cu tine, am reînvățat să visez. Și să lupt pentru ca visele mele să devină realitate. Nu am cuvinte să-ți mulțumesc îndeajuns și poate viața întreagă nu îmi va fi suficientă pentru asta. Dar sper din tot sufletul să mă lași să mă străduiesc să o fac, așa cum știu eu. Și să fii lângă mine, mereu. Gata să mă prinzi când cad sau să te sprijini pe mine când ți-e greu. Pentru că dragostea mea nu e doar furtunoasă ca o ploaie rapidă de vară. E și ploaie așezată, mocănească, din aceea care face bine pământului. O iubire care poate nu e mereu glamour, dar cu siguranță e constantă, profundă, frumoasă ca zâmbetul tău, dimineața, atunci când te trezești cu mine alături. O iubire pe care ți-am dăruit-o necondiționat și pe care o ai, pentru că o prețuiești, o înmulțești și o păzești cu fiecare gest, cu fiecare vorbă, cu fiecare sărut, cu fiecare noapte (sau zi) de pasiune împărtășită.

Mi-e dor...

... de diminețile cu tine. Și cu cafea, cu așternuturi încolăcite pe glezne, cu perne păstrând încă urma zulufilor tăi și pe a tâmplelor mele, prea grele de gânduri. Dimineți însorite, cu aerul vibrând încă de un pic mai răcoarea nopții, cu porumbei uguind galeș pe balustradă, cu mic dejun copios, dintr-o singură farfurie, cu roșul buzelor tale mușcând din carnea unei roșii și apoi din roșul buzelor mele. Delirez de dor și parcă nimic nu mă vindecă, nimic. Parcă? Sigur nu. Doar tu, iubito, doar tu, doar tu. Cu surâsul tău, când îmi săruți podul palmei exact acolo, în mijloc, gest care, știi sigur, face să-mi tremure genunchii și dacă sunt așezată.Și cu ochii tăi, de copil răsfățat căruia nimeni n-a îndrăznit vreodată să-i refuze ceva când a bătut din gene. Și cu foamea ta de mine și cu precizia cu care mereu, dar mereu îmi rearanjezi astrele în așa fel încât să fii tu centrul universului. Doar tu.