Aţi observat cum, de cele mai multe ori, veştile proaste vin nechemate? În cea mai proastă zi dintr-un an întreg, exact la final, cînd nu te mai aştepţi la nimic rău - deh, toate relele ţi se întîmplaseră deja - te izbeşte precum acceleratul cea mai rea veste dintre toate. Una atît de rea, încît restul pălesc prin comparaţie şi, brusc, cele primite anterior nici măcar nu mai dor. Sau eşti atît de amorţit de lovitura primită încît nu le mai simţi. Ah, uitam lucrul cel mai important! Cea mai proastă veste dintre toate poate să fie spusă blînd, nu-i musai să strige că e acolo. N-o ratăm niciodată, orice ar fi. Şi chiar dacă ştim că nu se putea altfel, că o dată şi o dată tot trebuia s-o primim, parcă nu reuşim să înţelegem de ce trebuia să fie taman acum, în cea mai proastă zi... Singura consolare, cel puţin în ceea ce mă priveşte, e că, poate, mîine va fi o zi mai bună. Toate veştile proaste ce puteau sosi au venit deja azi. Iar pînă mîine mai e puţin...
M'am speriat ieri citind articolul acesta, crezând cã iubita ti-a dat papucii prin SMS, dar n'am îndrãsnit sã întreb. Dar citind articolul tãu de astãzi, îmi dau seama cã vestile proaste din din altã parte.
RăspundețiȘtergereSi atunci zic: câtã vreme o ai pe ea lângã tine, chiar dacã vin vestile proaste, nu esti singurã, ci le veti mistui împreunã.
merci, George, ai perfecta dreptate:)
RăspundețiȘtergere