vineri, 15 ianuarie 2010

N-am niciun motiv...

... să fiu tristă, abătută, aşa de prost dispusă încât îmi vine să mă dau singură cu capul de pereţi. Şi totuşi, sunt. Amărâtă rău, genul ăla de amăreală care nu dispare decât, eventual, cu multă îngheţată de ciocolată sau cu ciocolată sau cu cartofi prăjiţi (mâncarea mea preferată, pe care, din motive de siluetă, n-o mai prea mănânc)şi cu vreo trei filme americane proaste - din alea cu happy end. Sau cu un braţ de flori foarte colorate şi frumos mirositoare. Sau cu un sărut (hmmm, din ăla buuun). Bat câmpii şi nici măcar n-o fac exact cu graţie. În fine, ideea era că mi-e rău. Dar mâine, vorba lui Scarlet, mâine e o altă zi. Şi nu oricare altă zi, ci sâmbătă. Uite un motiv să zâmbesc.

3 comentarii:

  1. Si ai prieteni care te citesc. Uite inca unul.

    RăspundețiȘtergere
  2. of :( ti-as aduce eu ciocolata, inghetata si cartofi prajiti (in cazuri dintr-astea se pot face si abateri de la regim, ba-s chiar recomandate)ca genul asta de destrabalare culinara la tristete se face alaturi de prieteni, nu singura :P dar cum nu pot, o sa te vanez maine la un telefon, ceva, sa-mi spui ce te doare (eu sper ca nu e nimic serios si ca dupa un somn bun in seara asta iti trece)>:D<

    RăspundețiȘtergere
  3. Dak - merci :) conteaza mult! azi e o zi splendida, uitate sunt tristetile de ieri :)

    Ileanne - de acord, destrabalarea culinara la tristete se face cu prietenii, deci eu nu am facut aseara deloc :)Dar astazi mi-e foarte bine, a fost o chestie de moment... Mai am si eu zile proaste. Din fericire, am si prieteni :)si sunt si iubita!

    RăspundețiȘtergere