sâmbătă, 20 martie 2010

Înşelatul. Trei posibilităţi.

O discuţie începută aici mi-a readus în atenţie un subiect mai vechi, strîns legat de bisexualitate, dar şi mai strîns de încrederea între partenerii unui cuplu. Am auzit de multe ori comentariul: "Să mă înşele cu un bărbat, ar mai fi cum ar mai fi, dar cu o femeie?", emis, evident, de bărbaţi. Pe celălalt, al unei femei care să-şi pună astfel de probleme, nu l-am prea auzit, dar asta nu înseamnă că nu există femei care să gîndească astfel. Ăsta a fost mereu un semn de întrebare pentru mine: adică de ce e mai bine dacă eşti înşelat cu un membru al sexului tău sau al celuilalt? Devine posibilă o luptă, ca-n Neanderthal, dacă rivalul/rivala e pe potriva noastră? Personal, dacă aş fi pusă în situaţia să mă lupt pentru atenţia persoanei iubite, m-aş lupta oricum cu armele minţii, aşa că nu văd de ce sexul rivalului ar mai fi relevant. Poate judec eu strîmb, dar cred că, odată ce-ai fost înşelat/înşelată, lupta în sine nu prea mai are sens... Decît dacă trebuie să lupţi cu tine însuţi/însăţi, ca să vezi ce parte din responsabilitate îţi aparţine. Fiindcă treaba asta cu înşelatul rareori este o chestiune care depinde doar de cel/cea care acţionează.  
În orice caz, mi se pare hazardat să emitem judecăţi general valabile. Dacă un bărbat căsătorit sau care se află într-o relaţie stabilă cu o femeie o înşeală cu un bărbat, atunci există cel puţin trei posibilităţi: e gay şi, evident, n-are ce căuta în relaţia respectivă cu o femeie; e bisexual dintre aceia care îşi doresc şi au relaţii concomitent cu ambele sexe sau e masochist din acela atît de dependent de durere pentru a-şi găsi plăcerea încît nu mai contează dacă sadicul e bărbat sau femeie (am auzit de aşa ceva, dacă or fi existînd sau nu, nu ştiu, pot doar să opinez că da, e posibil). Aceleaşi variante sunt valabile şi în cazul unei femei care este într-o relaţie cu un bărbat şi înşeală cu o femeie.
Sincer, nu mi se pare mai puţin cumplit să fiu înşelată cu o femeie decît cu un bărbat, indiferent  de care parte a baricadei m-aş situa. Adică, indiferent cum ai da-o, e îngrozitor să fii înşelat/ă. E vorba de sentimente, de încredere, de siguranţa pe care ţi-o dă gîndul că eşti iubită. Dincolo de realitatea că altcineva a atins şi a răsfăţat trupul persoanei iubite (şi, credeţi-mă, văd roşu în faţa ochilor la gîndul ăsta!), e trădarea încrederii cea care doare mai mult. Indiferent ce vîrstă, culoare, sex sau preferinţe culinare are persoana cu care ai fost înşelat/ă.

4 comentarii:

  1. Mihaela, uite o chestie frumoasă. E o piesă a lui Dolly Parton (country singer) şi in piesă, ea se roagă de o gagică bună, Jolene, să nu ii ia bărbatul.

    "Your smile is like a breath of spring
    Your voice is soft like summer rain
    And I cannot compete with you, jolene"

    Noah, cântata de Dolly, e foarte frumoasă piesă şi prezintă o chestie despre care am auzit de 1000 de ori. Adică două pizde se bat pe un bărbat.

    No, şi apar White Stripes si fac cover şi versurile (neschimbate) sunt cântate de Jack White.

    Şi cântă exact ca Dolly:

    "Your smile is like a breath of spring
    Your voice is soft like summer rain
    And I cannot compete with you, jolene"

    Şi asta ii povesteam unui amic "Băi, frate, tu vezi că versurile sunt neschimbate şi le cântă Jack? Şi atâta de bine o face şi atâta disperare e in vocea lui incât poţi să juri că e bi şi că se ceartă cu una, Jolene, pentru bărbatul iubit".


    Ascultă şi tu minunea.

    http://www.youtube.com/watch?v=COn0LWHjdi0

    RăspundețiȘtergere
  2. Creatrix, merci fain - am ascultat ambele versiuni si, desi imi place muzica country si, implicit, Dolly Parton, recunosc, m-a impresionat mai mult interpretarea lui Jack White :)

    RăspundețiȘtergere