Glumele noastre, felul cum adormi, cu un suspin, în braţele mele, certitudinea unei iubiri surprinzătoare şi nevoia constantă de a te şti aproape, toate astea mă definesc acum. E atâta tandreţe în mine, iubito, şi e toată pentru tine! Într-o mare de incertitudini, eşti stânca mea, bucata mea de oază în care îmi trag sufletul. Nu pot decât să sper că reuşesc să fiu şi eu, pentru tine, liniştea, dar şi pasiunea nebună de care ai nevoie.
Sigur vei reuși dacă ți-ai propus. Succes! :)
RăspundețiȘtergere@ Liviu - merci :)
RăspundețiȘtergere@ S - :)
Te urmaresc de ceva vreme si desi nu postezi des, cand o faci, atingi coarde sensibile aici (si sunt sigura ca si in spatele altor monitoare)
RăspundețiȘtergerePostul tau mi-a amintit de niste versuri care imi plac mult "Ea era frumoasă ca umbra unui gând. Între ape, numai ea era pământ..." (Nichita Stanescu)
Mult drag,
Andrada
@Andrada - bine ai venit in lumea mea :)!In ultima vreme, scriu mai rar, ai dreptate... Ma bucur ca ating coarde sensibile, eu sunt un om foarte sensibil, deci, cumva, e firesc sa si scriu asa, mai ales cand e vorba de suflet, de iubire! Imi place Nichita, deci si tu ai atins o coarda sensibila :)
RăspundețiȘtergere